Oglindă a iubirii

Noi ne aflăm aici pentru a fi o oglindă a iubirii. 

Cu cât ne iubim mai mult pe noi înșine, cu atât mai puțin ne proiectăm durerea asupra lumii exterioare. 
Atunci când nu ne mai judecăm singuri, noi nu mai suntem tentați să îi judecăm nici pe ceilalți. 
Atunci când nu ne mai atacăm singuri, nu mai suntem tentați să îi atacam nici pe ceilalți. 
Atunci când nu ne mai respingem singuri, nu mai suntem tentați să-i acuzăm pe ceilalți că ne rănesc. 
Atunci când începem să ne iubim mai mult, noi ne simțim mai fericiți, mai puțin defensivi și mai deschiși. 

Iubirea de sine este darul suprem, pentru că ceea ce îți oferi ție însuți este experimentat inclusiv de ceilalți.
(Louise Hay)

Feedback seminar "Îndrăznește să visezi!”

Astăzi am primit un mesaj pe cât de neașteptat, pe atât de frumos! M-a impresionat până la lacrimi pentru că am ocazia și privilegiul prin ceea ce fac să ”ating” oamenii într-un mod profund, iar  seminariile pe care le susțin să le ofere un suport/ o bază prin care să găsească în ei înșiși puterea și încrederea de a-și urma visele și de a-și depăși limitele.
Acest fapt îmi confirmă o dată în plus că ”drumul” pe care l-am ales este cel care trebuie.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! 


Dumnezeu te-a creat perfect

Noi suntem – fiecare dintre noi – o piesă dintr-un puzzle imens.
Într-un puzzle nu există o piesă mai importantă decât alta! TOATE piesele sunt importante!!! Iar dacă oricare dintre aceste piese lipsește, puzzle-ul este incomplet.

Fiecare a venit ”aici” să fie el însuși, nu altcineva!!!
Și totuși, adesea mulți dintre noi ne uităm cu jind la Dl. X sau la Dna. Y și am vrea să fim ca ei, pentru că avem impresia că e mai fain... Dar e greșit!
Cel mai fain e să fii tu însuți – un original -, într-o lume unde mulți încearcă să fie copii.

Lumea are nevoie de FIECARE dintre noi așa cum suntem noi!!! Lumea nu are nevoie de 100 de copii ale lui X.

Ați văzut ce supărați sunt cei mici când la câte un concurs unde trebuie să adune piesele să completeze un puzzle le vine de 5 ori aceeași piesă?!... Încât au câte 3 piese de un fel, 4 piese de alt fel... o mulțime de piese... însă la final puzzle-ul este incomplet pe jumătate, pentru că majoritatea sunt dubluri?!...


Fără ORICARE dintre noi puzzle-ul este incomplet!
Nu ai ce face cu 10 piese de același fel! Îți trebuie FIECARE bucățică, FIECARE piesă să fie la locul ei, pentru că numai astfel puzzle-ul poate fi întreg!



Tu nu ai venit ”aici” să fii perfect!
Ai venit ”aici” să FII TU!
În aceasta se reflectă perfecțiunea!


P.S. - Despre acest subiect vom vorbi și în cadrul seminarului din luna aceasta, ”Dumnezeu te-a creat perfect” (mai multe detalii aici).

Dacă dorești să vii la seminar, te aștept cu mare drag! Te poți înscrie accesând link-ul de mai jos:
http://eepurl.com/c9znz1


Sursă: [photo]

Dumnezeu te-a creat perfect.


Mintea noastră este plină de cunoștințe, dar cum ne folosim noi de ele? Cum ne folosim de cuvinte pentru a ne descrie pe noi înșine? Atunci când te privești în oglindă, îți place ceea ce vezi, sau te judeci, pentru a-ți spune singur tot felul de minciuni? Este oare adevărat că ești prea scund sau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevărat că nu ești frumos? Este oare adevărat că nu ești absolut perfect așa cum ești?

Sunt atâtea judecăți critice la care te supui singur... Dar o judecată nu este altceva decât o opinie, un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ai născut. Tot ceea ce gândești și ce crezi reprezintă o cunoaștere învățată. Tu ai învățat o sumedenie de opinii de la părinții și frații tăi, de la profesori, de la prieteni și de la societate, în general. Toți aceștia ți-au transmis nenumărate imagini despre felul cum ar trebui să fii, despre ceea ce ar trebui să faci sau să nu faci, despre cel care ar trebui să fii. La ora actuală, ai ajuns să crezi o sumedenie de lucruri despre cel care ești, dar sunt oare acestea adevărate?

A-ți îngădui să simți înseamnă să pierzi ceva din controlul riguros asupra ta și să te deschizi către ceea ce trăiești. Trebuie să accepți să fii cine ești tu, nu cine crezi că ești sau cine ți-au spus alții că ar trebui să fii.

Robert H. Hopcke spunea că:
”Viețile noastre sunt povești și au o structură: un scenariu pe care poate nu-l înțelegem întotdeauna în clipa desfășurării lui, dar care în momente-cheie din viața noastră ni se dezvăluie prin acea confluență a evenimentelor exterioare și a stărilor lăuntrice.”

Despre toate acestea vom vorbi la seminarul de luna aceasta... ”Dumnezeu te-a creat perfect” fiind, de fapt, o revelație care am avut-o în urmă cu câțiva ani și care mi-a transformat viața, aducând pace în sufletul meu și din ce în ce mai multă claritate. Ceea ce sper să vă aducă și vouă!



Investiția ta pentru acest seminar: 50 lei și 1h 30 min din timpul tău.
Șomerii beneficiaza de reducere 50% (25 lei).
Copiii până la 14 ani beneficiază de gratuitate.

GARANTIE 100% + Rugăminte
Dacă în decurs de 30 min îți dai seama că nu rezonezi cu ce am să vă împărtășesc, te rog să ne spui și îți vei recupera integral investiția.

Locația
Centrul de afaceri ”Dunărea” - Sala ”PRESIDENT”
Galați, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 1 (la intersecție cu Str. Brăilei)

Pentru a te înscrie la acest seminar, te rog să completezi formularul de mai jos:
http://eepurl.com/c9znz1

Îndrăznește să visezi! E viața ta!


Dacă ai ști că mai ai doar câteva zile de trăit și ai privi în urmă, ai fi mulțumit/ă de viața ta?
Care ar fi cel mai mare regret al tău? Ce ți-ai dori să fi făcut, dar nu ai reușit încă?

Bronnie Ware, o asistentă din Australia a scris chiar o carte pe această temă. Ea a descoperit că sunt 5 mari regrete pe care le avem la sfârșitul vieții, pe care le voi rezuma în 2 idei importante, pentru a fi mai ușor de reținut:

1. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum vroiam eu, nu cum au vrut alţii s-o trăiesc.

2. Îmi doresc să fi muncit mai puțin și să-mi fi permis să fiu mai fericit/ă.

În acest seminar vom vorbi despre o temă foarte dragă mie, despre cât de importante sunt visele în viața noastră, despre faptul că ele ne dau energia să realizăm lucruri la care nici nu ne-am fi gândit sau nu credeam că sunt posibile și ne umplu viața de bucuria împlinirii.

Vom vorbi despre cele mai comune scuze pe care le folosim să ne auto-sabotăm în a ne atinge adevăratul potențial și a ne urma visele. Și cum putem depăși și înlătura aceste scuze.

În afară de vise, vom mai vorbi și despre talente, vocație, dar și despre eșecuri și regrete.
Vom conștientiza o parte din aceste talente, dar și cum putem învinge teama de nereușită.

Vom identifica blocaje și convingeri limitative, cum putem evita amânarea și cum putem obține o mai mare claritate, pentru a ne împlini visele și, implicit, pentru a avea o viață mai implinită!

La acest seminar am invitat un ”om frumos” foarte drag sufletului meu și care mă bucur că se numără printre prietenele mele!
Viorica Baican își urmează visul în ciuda greutăților, îndoielilor și prejudecăților unora dintre noi și ne va împărtăși din experiența sa, tocmai pentru a ne ajuta să înțelegem că în ciuda faptului că nu este întotdeauna ușor, depinde de noi și de alegerile noastre să ne croim o viață în care să ne simțim împliniți și în armonie cu noi înșine.


Îndemnul meu este să nu mai aștepți ziua de vineri, să nu mai aștepți vacanța și să începi să trăiești așa cum îți dorești. Pentru că viața ta se întâmplă ACUM! În această zi de luni sau miercuri de care abia aștepți să scapi.
Îndrăznește să trăiești viața la care visezi!



Povestea broscuței curajoase


Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure. La un moment dat două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adânca este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multa gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este fără scăpare… și că nu vor putea ieși de acolo niciodată.

Cele două broaște însă săreau cât puteau de sus, sperând că au să reușească să sară pe marginea gropii și să se salveze. 

Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță…distanța e mult prea mare și asta le este soarta…vor muri în groapă precis.

În cele din urmă, una dintre broaște, obosită, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și…n-a mai sărit. Și... curând a murit de inimă rea.

Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus… cât putea de sus. Pline de bunăvoință, broaștele de pe margine s-au unit într-un cor și-i spuneau să accepte că ăsta îi este destinul și să nu se mai agite atâta. 

Dar broscuța noastră, s-a încăpățânat și mai tare și a sărit din ce în ce mai sus, până când, în cele din urmă, reuși să sară pe marginea gropii… A reușit să sară afară și să se salveze. 

Când au vazut-o afară, celelalte broaște, uimite au întrebat-o:

- Cum de-ai reușit să sari atât de sus?

- Cum de-ai reușit să te salvezi?

Însă broscuța nu le răspunse. Și văzând că în ciuda insistențelor lor, broscuța nu le răspunde la nici o întrebare și-au dat seama că este surdă.

- Mulțumesc pentru încurajări, spuse ea într-un final, gâfâind de oboseală, căci altfel nu aș fi reușit să sar atât de sus... 


Morala: 
Nu lăsa opiniile celor din jur să te împiedice să ajungi acolo unde îți dorești sau să faci ceea ce îți dorești. Pentru că NUMAI TU știi CE POȚI și ce nu poți!


Sursă: [photo]
           www.prafdestele.net
           

Cuvintele, pe care le folosești în mod constant, afectează 
cum comunici cu tine însuți și, în consecință, experiențele pe care le ai.
(Tony Robbins)

Jim Carry: Take a chance on doing what you love!



* You can fail at what you don't want, so you might as well take a chance on doing what you love.

 * The effect you have on others is the most valuable currency there is.

 * Your need for acceptance can make you invisible in this world.

 * Don’t let anything stand in the way of the light that shines through you. Risk being seen in all of your glory!

 * Pick up the light and dare to be seen!!!

 * We are the light that shines through!

 * I was concerned about going out into the world and doing something bigger than myself. But there is nothing bigger than myself.

 * Life doesn’t happen to you, it happens for you!

Efectul Pygmalion

Odată demult pe o insulă din mediterana trăia un rege numit Pygmalion. Idealist convins regele nostru, deşi bogat şi inteligent nu reuşea să îşi găsească o femeie care să fie pe măsura lui. Din durere şi dezamăgire s-a apucat şi şi-a sculptat o femeie. Sculptura a ieşit perfectă, de o frumuseţe rară şi regele s-a îndrăgostit de ea. Acesta o numeşte Galateea. Văzând pasiune şi nebunia dragostei lui, zeiţa Afrodita insuflă viaţă statuii şi o transformă în cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Regele va trăi alături de această femeie până la adânci bătrâneţi.
De fapt, efectul Pygmalion este o artă. Este arta de a vedea ce este mai bun în oameni. Principiul pe care funcţionează este că oamenii vor tinde să sa comporte în raport cu tine aşa cum tu îi vezi. Este celebru experimentul profesorului Rosenthal care a format o clasă de copii obişnuiţi şi a comunicat profesorilor că vor trebui să predea la o clasă de copii excepţionali. Rezultatul uimitor a fost că profesorii s-au comportat cu acei copii ca şi cu nişte copii geniali, iar rezultatele copiilor au fost ale unor copii geniali. Profesorii punându-le eticheta de copii geniali au determinat în copii un comportament de învăţare peste medie.

Avem tendinţa să privim oamenii printr-un filtru, filtru format din credinţele noastre, principiile noastre şi experienţa noastra. Dacă aşteptările noastre de la un om sunt mici şi negative este foarte probabil să obtinem exact ceea ce aşteptăm. Se numeşte etichetare. Când punem o etichetă omul sau grupul de oameni simte acest lucru şi va tinde să se comporte conform “profeţiei”  în raport cu noi. Aşteptându-te ca oamenii să se comporte într-un anumit fel, ceva din atitudinea ta faţă de ei se va schimba, ei vor simţi asta şi se vor comporta conform aşteptărilor tale.

Fiecare om are o latură bună şi dacă aşteptările tale sunt pozitive, vei genera un comportament pozitiv.


Follow your heart and intuition!



* Your time is limited, so don't waste it living someone else's life!

* Don't let the noise of others' opinions drown out your own inner voice!


* Have the courage to follow your heart and intuition!!! They somehow already know what you trully want to become.


* Stay hungry! Stay foolish!


Îndrăznește să visezi! E viața ta!


Știi care sunt cele mai mari regrete ale oamenilor, când ajung la sfârșitul vieții? 

Iată două dintre ele:
1. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum voiam eu, nu cum au vrut alţii s-o trăiesc.
2. Îmi doresc să fi muncit mai puțin și să-mi fi permis să fiu mai fericit/ă.

Nu mai aștepta ziua de vineri,
Nu mai aștepta vara,
Nu mai aștepta vacanța,
Și începe să trăiești așa cum îți dorești.
Pentru că viața ta se întâmplă ACUM! 
în această zi de luni sau miercuri de care abia aștepți să scapi.

Îndrăznește să-ți trăiești viața la care visezi!

În acest seminar voi aborda o temă foarte dragă mie, și anume cât de importante sunt visele în viața noastră și vom înțelege că ele ne dau energia să realizăm lucruri la care nici nu ne-am fi gândit sau nu credeam că sunt posibile și ne umplu viața de bucuria împlinirii.

Vom vorbi despre cele mai comune scuze pe care le folosim să ne auto-sabotăm în a ne atinge adevăratul potențial și a ne urma visele. Și cum putem depăși și înlătura aceste scuze.

Pe lângă vise, vom mai vorbi despre talente, vocație, dar și despre eșecuri și regrete. 
Vom conștientiza o parte din aceste talente, dar și cum putem învinge teama de nereușită.

Vom identifica blocaje și convingeri limitative, cum putem evita amânarea și cum putem obține o mai mare claritate, pentru a ne împlini visele și, implicit, pentru a ne împlini viața!

La acest seminar am și un INVITAT SURPRIZĂ, un ”om frumos” care își urmează visul în ciuda greutăților, îndoielilor și poate chiar a prejudecăților unora dintre noi, și care de-abia așteaptă să vă împărtășească din experiența sa, tocmai pentru a vă ajuta să depășiți mai ușor temeri și obstacole din calea voastră.

Dacă ar fi să rămâneți măcar cu o idee din aceste rânduri, mi-aș dori să fie una cele de mai jos:
Tu contezi!
Visul tău contează!
Nu este niciodată prea târziu!

Eu cred că este IMPOSIBIL să mă fi născut doar ca să muncesc, să plătesc facturi și să mor!

Tu ce crezi?


Gregg Braden: Emoțiile pot modifica ADN-ul



"Nature is not based on competition, in fact is based on a model of cooperation... we are all connected... self healing is possible... the effect that emotions have on matter" and so much more.

Think for yourself


Profesorul tău s-ar putea să nu aibă dreptate. 
Învață să gândești singur! 
(Lao Tzu)

Gândește cu capul tău


Dacă ești dispus să îți schimbi modul de a gândi, tu îți poți schimba întreaga viață!


Știai că majoritatea oamenilor își trăiesc viața prin prisma ”programelor” care le-au fost inoculate până la vârsta 7-8 ani de către familie și mediul în care au crescut?!... Doar nu degeaba există la noi expresia”cei 7 ani de acasă”... 

Însă, după cum spunea Louise Hay: ”Faptul că ai crezut ceva foarte mult timp, nu înseamnă că trebuie să continui să crezi de-a pururi în lucrul respectiv. Emite gânduri care te susțin și te înalță.”

Mulți dintre noi trăim niște vieți limitate, nu pentru că așa trebuie, ci fiindcă așa CREDEM că trebuie.

Și cred că sunteți de acord cu Bruce Lipton Ph. D (biolog de marcă, pionier în studiul celulelor stem, cercetările sale stând la baza noii științe a Epigeneticii; personalitate recunoscută pe plan internațional pentru faptul că face punte între știință și spiritualitate) care în ”Biologia credinței spunea: ”Ființele omenești au o mare capacitate, o uriașă pasiune și o extraordinară tenacitate de a rămâne prinse în credințe false”... :)

Vestea bună este că ne putem schimba viața, schimbându-ne aceste credințe. 

Poate îți sună cunoscut:
”Nu sunt pregătit”. - Chiar nu ești pregătit?
”Sunt prea bătrân.” - Ești sigur?!
”Nu pot face asta.” - Un gând nu este altceva decât o idee!
Întreabă-te: ESTE ADEVĂRAT?

Te-ai gândit vreodată că întreaga realitate pe care o percepi este filtrată prin lentila convingerilor tale?... 
De o viață întreagă, tu îți spui o poveste, dar este aceasta adevărată?

În acest seminar vom vorbi despre credințe, convingeri și superstiții.
Vom conștientiza ce sunt programele subconștiente, tiparele repetitive și credințele limitative.
Vom învăța cum putem instala noi credințe, care ne ajută, ne sprijină și ne fac viața mai ușoară și, implicit, mai frumoasă.

Cunoașterea înseamnă putere. Cunoașterea de sine duce la re-asumarea puterii personale.

Tu ești singurul care își poate schimba viața!


Locația
Centrul de afaceri ”Dunărea” - Sala ”N. Bălcescu”
Galați, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 1 (la intersecție cu Str. Brăilei)

Pentru a te înscrie la acest seminar, te rog să completezi formularul de mai jos:

Create a vision


Creiază o viziune și nu lăsa limitele 
a ceea ce a fost făcut în trecut să-ți modeleze deciziile.
Ignoră gândirea convențională.
(Tony Robbins)

Beyoncé - I Was Here

Poți să-mi spui cum vrei

În subtext:
Dacă te joci cu mine (dacă mă accepți), poți să-mi spui cum vrei.

- Sună trist, nu-i așa?!...
- Așa și este!

La acest dialog am asistat ieri, când Theona se juca afară cu copiii.

Una dintre fetițe, nouă în grupul lor, și care nu se bucură de aceeași atenție (tocmai datorită acestui fapt), era foarte încântată că Theona se juca cu ea (vorbim despre o fetiță de 8-9 ani).

Nu știu cum de a înțeles Theona că pe ea o cheamă Nicoleta (vom folosi niște nume la întâmplare), când, de fapt, pe ea o chema Mihaela.
Celelalte fetițe i-au spus Theonei, că pe fetiță o cheamă Mihaela, nu Nicoleta. Însă fetița în cauză spuse la rândul ei:
- Nu-i problemă. Poți să-mi spui cum vrei, dacă așa îți vine mai ușor.

***
Pentru fetițe această replică a sunat amuzant. Pentru mine, nu. Și bineînțeles că am insistat ca Theona sa-i spună pe numele ei!

Mi s-a strâns inima de tristețe pentru că îmi dădeam seama că fetița își dorea atât de mult să fie acceptată, era atât de bucuroasă că i se dădea atenție, încât nu conta dacă în loc de Mihaela i s-ar fi spus Nicoleta sau altfel.

Câți dintre noi, și la vârste și mai mari, nu acceptăm fel de fel de lucruri... facem fel de fel de compromisuri, pentru a fi acceptați?!... 
Nu e la fel de ușor pe cât sună, dar opriți-vă... nu mai faceți asta!! Aveți mai multă compasiune pentru voi       (aici găsiți un articol care v-ar putea ajuta), iubiți-vă mai mult, fiecare dintre noi este perfect așa cum este!!! 

Nimeni nu este mai presus de nimeni, așa cum nimeni nu este mai prejos de nimeni!

Și, oricând aveți posibilitatea, dați mai multă încredere celor din jurul vostru și, mai ales, oferiți încredere copiilor (pentru că stima de sine și compasiunea de sine se construiește din copilărie).

Vă mulțumesc din inimă!

IF

by Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,                              
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master; 
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!


Sursa: [photo]

DACĂ

~ de Rudyard Kipling ~

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; 
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;  
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul 
Mereu senin şi în acelaşi fel; 
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată 
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; 
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, 
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, 
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă 
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată 
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; 
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;  
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, 
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare 
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!  


Success and failure don't happen overnight


Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte,
ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm
și care ne determină să eșuăm sau să reușim.
(Tony Robbins)

Să nu renunți niciodată!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.


În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane.

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu?

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigur că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moreau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?"
Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."


Sursă: www.fatacufluturi.blogspot.ro

Furtună de zăpadă în aprilie

Vă amintiți ziua de ieri?
Sigur vă amintiți ziua de ieri. Și, probabil, veți ține minte cât veți trăi că pe 21 aprilie 2017 a nins, a fost viscol și a fost zloată.
Nu ai fi scos un câine afară, darămite un copil de 5 ani. Însă noi aveam repetiție, și cum nu primisem nici un răspuns la SMS-ul pe care-l trimisesem Doamnei... ne-am pornit la drum. Am luat un taxi, pentru că nu era chip să mergi pe jos o jumătate de oră prin viscol, mai ales că ”Buburuza” trăgea puțin de nas.

OK... Ajungem noi la Casa de Cultură... urcăm la etaul 1 și... pauză. Nu era nici țipenie. Uși închise peste tot. Însă luasem în calcul această posibilitate (nu era prima oară când nu ni se răspundea la SMS) și, în plus, între timp am primit și mesaj de la Orange cum că SMS-ul nici măcar nu fusese livrat de data asta.

După cum spuneam, luasem deja în calcul această posibilitate și... nu poți să scoți un copil afară pe așa o vreme... să cheltui bani pe taxi (degeaba)... ca după aceea să te întorci înapoi acasă... Așa că am plecat la teatrul de păpuși... știam că vinerea au spectacol de la 10 - 10.30... ghinion însă... nu și vinerea asta (era prima vineri după Paște).

OK... nu eram dispusă să mă dau bătută încă, așa că am traversat strada și ne-am dus la Muzeul ”Cuza Vodă”. Chiar eram curioasă dacă era închis și aici (în mod normal nu trebuia să fie), căci asta chiar ne-ar fi lăsat ”cu ochii în soare”, metaforic vorbind... căci cerul era aproape negru, cădea lapoviță și bătea un vânt de te lua pe sus. Și... ERA DESCHIS! la muzeu. Oamenii cred că au fost total nedumeriți de apariția noastră... ce căutam noi pe drumuri pe așa o vreme... și mai ales ce căutam la muzeu pe așa o vreme... :) Dar și-au revenit repede. O doamnă ne-a dat biletele... altă doamnă ne-a aprins luminile în muzeu... și ne-am apucat de vizitat...

Uitasem că expoziția temporară era despre ”Istoria radiou-ului” și deși Theona nu a fost prea încântată, a văzut și ea ce este o ”placă” (vinil), căci îi explicasem eu de vreo câteva ori că eu ascultam povești la pick-up când eram mică, nu la CD-player, dar nu prea avea cum să înțeleagă la ce mă refeream. Și mobilierul de epocă a lăsat-o indiferentă... i-au plăcut în schimb pianele și oglinzile care erau înalte de vreo 3-4 m (imense pentru ea). Iar când am urcat la etaj (deși Theona ar fi preferat, mai degrabă, să ne îndreptăm spre ieșire) a fost fascinată de costumele de epocă, în special de rochia doamnei Elena Cuza, astfel încât pot spune că vizita la muzeu a fost un succes. Mai ales că la plecare am achiziționat și primul volum din ”Upanișade”... :)

Însă pentru Theona era total nesatisfăcătoare și a vrut să mergem și la pizzerie. Eram cam departe de pizzeria noastră preferată, așa că am mers la ”Corso”. I-am nedumerit și pe cei de acolo cu apariția noastră... Theona a fost foarte încântată de pieptul de pui umplut cu cașcaval. Iar mie mi-a plăcut atenția cu care ne-au tratat fetele și am fost impresionată că toaleta strălucea de curățenie (moment în care Theona m-a informat că restaurantul ei va fi mult mai frumos – căci ea, când va fi mare, va avea un restaurant și va face cele mai faine mâncăruri și cele mai delicioase prăjituri, asta pe lângă faptul că va fi dansatoare, cântăreață, profesoară de limba franceză, va face seminarii și ar mai fi și altele, de care nu-mi aduc aminte acum).

Pentru că voiam să-i iau un caiet pentru desenat, am întrebat-o dacă vrea să mergem la librărie. Când am ieșit mi-a cam părut rău de propunere, pentru că începea să ningă din ce în ce mai tare, dar când ai spus ceva... ai spus. Așa că ne-am îndreptat spre Humanitas. Din păcate nu aveau la ce mă gândeam eu, ocazie cu care ni s-a confirmat o dată în plus că librăria noastră preferată rămâne Donaris. Cum nu era departe și oricum trebuia să ajungem la o stație de autobuz, ne-am îndreptat într-acolo.

Iar pe drum (10 minute cât îți ia să ajungi de la Humanitas la Donaris) am avut parte poate de cel mai frumos moment din toată aventura noastră pe furtună.

Când am ieșit de la Humanitas, un troleibuz se îndrepta spre centru. La vreo 20 m în fața noastră se oprește. Chiar mă gândeam ce s-o fi întâmplat, știu că mai sar câteodată ”antenele” alea de pe cabluri și pe vremea aia... era destul de probabil. Însă nu cobora nimeni. Când am ajuns în dreptul microbuzului, în dreptul ușii din față... aceasta s-a deschis ca la comandă. Și mi-am dat seama că ne așteptase pe noi...

Pe vremea aia urâtă, Omul acela - șoferul -  a vrut să ne ajute... Iar mie mi-a fost atât de rușine pentru că drumul nostru nu mergea într-acolo și nu puteam să ne urcăm, încât nici măcar nu am îndrăznit să mă uit la ușă. Nu pot spune cât de rău mi-a părut... toată ziua!...

Ce-ar fi fost dacă în loc să mă fac că nu observ, m-aș fi uitat la acel Om (cu siguranță un om frumos, căci numai oamenii frumoși fac gesturi frumoase) și i-aș fi mulțumit?!... Chiar dacă nu ne-am fi urcat. Era atât de simplu!... Ar fi fost atât de simplu să primesc ”darul” său și în același timp să-i fac ziua mai frumoasă, pentru că ziua noastră, cu siguranță, a fost mult mai frumoasă și datorită acestui gest.

Însă uneori suntem paralizați de rușine sau alte sentimente contradictorii, trecem mai departe și ratăm momente frumoase, refuzăm ”daruri” (fie că e vorba de un gest, fie că e vorba de un zâmbet, un compliment sau orice altceva) și astfel renunțăm la bucurii mici (care de fapt sunt bucurii mari) și care ne fac viața mai frumoasă. Pentru că viața este o colecție de astfel de momente mărunte, momente de grație cu care ne întâlnim și pe care uneori sau, poate, de prea multe ori le lăsăm să treacă pe lângă noi, uneori pentru că suntem prea grăbiți, uneori pentru că nu le observăm și alteori pentru că, pur și simplu, le evităm.

Nu am mai mers mult și am găsit o pană albă de porumbel. Mi-a părut rău că nu aveam aparatul să o pot fotografia, arăta superb plutind pe un ochi de apă, plină de picături de apă la rândul ei. În timp ce o ridicam de jos, spun:
- Ia uite, Theona, ce pană frumoasă!...
- Da, mami, e pana ta norocoasă. Ea... era deja în poveste. :)

Ne-am continuat drumul, am ajuns la librăria Donaris, ne-am luat caiet de desenat și agendă de scris, după care ne-am întors într-un final acasă. Era și timpul. După așa o plimbare cu peripeții.

A fost o zi frumoasă! Aș putea spune chiar, că a fost o zi minunată!
Cine ar fi spus?!... Cine ar fi crezut?!...



Concluziile pe care le-am tras eu în urma plimbării noastre din această zi furtunoasă de aprilie sunt următoarele:

1) Când o ușă este închisă, mai bate și la alte uși. Mai încearcă. E posibil să te aștepte lucruri mult mai frumoase...
De vreo 2 ani am căpătat o nouă convingere. Și anume că ”lucrurile funcționează întotdeauna pentru mine”, chiar și atunci când nu prea pare să fie așa. Și convingerea asta e pe cât de faină, pe atât de adevărată și aș putea spune că se confirmă de fiecare dată. Dacă suntem dispuși să ”vedem”.

2) Condițiile exterioare nu pot determina cum te simți (dacă vei avea o zi frumoasă sau nu, de exemplu), dacă nu le dai tu voie.

3) Să fii prezent acolo unde ești. Orice ai face în acel moment. Pentru că astfel poți vedea ”frumosul”, micile ”minuni” din viața ta.

4) Să mulțumești. Să primești. Cu bucurie! (Ca să nu îți pară rău după aceea.)

5) Să te bucuri de fiecare zi! Pentru că e în puterea ta ca să faci fiecare zi să fie frumoasă! Iar viața e formată din zile...

Poți avea o zi minunată chiar și în mijlocul unei furtuni!


Dragostea lui Dumnezeu

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deșert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârșită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele pașilor săi.

Deodată însă, omul a observat că alături de ele au aparut și alte urme, ca și când mai era cineva, o persoană ce mergea o dată cu el și ale cărei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme pe nisip, când eu sunt singur? Cine ești și de ce nu te văd?

Dar o voce i-a raspuns:
- Sunt Dumnezeu! Nu ești singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău și vei ajunge cu bine la capăt!

Omul a căzut în genunchi și i-a mulțumit Domnului că S-a îndurat de el, după care și-a continuat drumul, convins că acum v-a reuși. Și a mers, și a mers, până când într-un final a simțit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genuchi a privit în urmă și... ce i-a fost dat să vadă? Pe nisip, nu se mai vedeau decât urmele pașilor săi.
- Doamne, a spus omul îndurerat, de ce m-ai părăsit, de ce nu este decât un set de urme în nisip?

Însă aceeași voce i-a raspuns cu blândețe:
- Pentru că, până acum, te-am dus Eu în brațe.

Deodată, omul nostru a simțit ceva rece, rece și a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseală, incins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului fusese găsit de o caravană. Câțiva negustori îl ridicaseră și îl stropiră cu apă. Atunci când a simțit apa rece pe față s-a trezit, amintindu-și de visul său.

- Binecuvântat fie Domnul! - a strigat omul. Cum m-ați găsit?

- Am văzut niște urme în nisip, și ne-a, dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau într-adevăr urmele tale.

- Voi credeți că urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, care S-a îndurat de suferința mea, El v-a călăuzit pașii spre mine, altfel aș fi murit.

Sunt unii oameni care nu văd că Dumnezeu se îngrijește de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei uită de cele sfinte și de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de ei. Ferice de aceia care văd că toate - sănătatea, puterea de muncă, fericirea țin de Dumnezeu. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.


(L. Magdan – ”Cele mai frumoase pilde și povestiri creștin-ortodoxe”, Editura Aramis, București)

Oricum...

“Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun oricum.

Dacă ai succes poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot inşela...
Fii cinstit şi sincer oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi...
Construieşte oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum.”

(Maica Tereza)


the same sky


”Trăim cu toții sub același cer,
dar nu avem toți același orizont.”
(Konrad Adenauer)

Nancy Wilson - ”How Glad I Am”




My love has no beginning, my love has no end       Iubirea mea nu are nici început, nici sfârșit
No front or back and my love won't bend                Nu are față sau spate, iubirea mea nu se
I'm in the middle, lost in a spin loving you               Sunt în mijloc, pierdută într-o piruetă
And you don't know, you don't know                        Șiu nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi, nu știi cât de bucuroasă sunt

My love has no bottom, my love has no top             Iubirea mea nu are fund, și nici vârf
My love won't rise and my love won't drop              Iubirea mea nu se va ridica și nici nu va cădea
I'm in the middle and I can't stop loving you            Sunt în mijloc și nu mă pot abține să te iubesc
And you don't know, you don't know                        Și tu nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi cât de bucuroasă sunt

I wish I were a poet so I could express                      Mi-aș dori să fiu un poet să pot exprima
What I'd, what I'd like to say yeah                              Ce aș vrea să spun... da
I wish I were an artist so I could paint a picture       Mi-aș  dori să fiu un artist să pot picta un tablou
Of how I feel, of how I feel today                               Cu ceea ce simt astăzi

My love has no walls on either side                          Iubirea mea nu are pereți de nici o parte
That makes my love wider than wide                       Ceea ce face ca iubirea mea să fie fără limite
I'm in the middle and I can't hide loving you            Sunt în mijloc și nu mă pot ascunde să te iubesc

And you don't know, you don't know                        Și nu știi, nu știi
You don't know, you don't know how glad I am       Tu nu știi, cât de bucuroasă sunt




Ai încredere! Cineva, acolo sus, te iubește.


Ce-ar fi să decizi că nu ai nevoie de nici un motiv ca să ai mai multă încredere?!

Trebuie doar să te hotărăști și să-ți spui:
* Astăzi aleg să am mai multă încredere în mine și în viață!
* Astăzi aleg să merg cu capul sus, încrezător/ încrezătoare, fără nic un alt motiv decât simplul fapt că așa îmi doresc!
* Nu voi mai permite ca opiniile celorlalți (părinți, profesori, religie, societate în general) să mă facă să cred că nu sunt suficient de bun/ă, că trebuie să fiu perfect/ă pentru a merita apreciere și/ sau afecțiune!
* Începând de azi, aleg să nu mă mai judec și să am mai multă compasiune față de mine!
* Aleg să am mai multă încredere în mine și în viață!

Tu îți interpretezi propria ființă și te judeci singur în funcție de ce ți-au spus alții și te consideri un om bun sau rău, vinovat, nebun, puternic, slab, frumos sau urât etc...

Te-ai întrebat vreodată:
Este adevărat? Cât/ Ce este adevărat din toate astea?

TU ești cel care îți creezi viața! Și poți alege din toate aceste posibilități pe cele pe care le dorești cu adevărat!
Ce alegi?
Viața este ticluită în favoarea ta! Ai încredere!

Investiția ta pentru acest seminar: 35 lei și 1h 30 min din timpul tău.
Elevii și studenții, șomerii și pensionarii beneficiaza de reducere 50% (17 lei).
Copiii până la 14 ani beneficiază de gratuitate.

GARANTIE 100% + Rugăminte
Dacă în decurs de 30 min îți dai seama că nu rezonezi cu ce am să vă împărtășesc, te rog să ne spui și îți vei recupera integral investiția.

Locația
Centrul de afaceri ”Dunărea” - Sala ”N. Bălcescu”
Galați, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 1 (la intersecție cu Str. Brăilei)

Pentru a te înscrie la acest seminar, te rog să completezi formularul de mai jos:
http://eepurl.com/cH3uBD