Iubirea ta începe cu tine


”Iubește-te pe tine însuți/ însăți ca și cum viața ta depinde de asta. Pentru că așa este.” 
(Anita Moorjani)

Ești capabil de iubire necondiționată? Știai că dacă tu nu ții la tine, nu poți să îi iubești nici pe cei din jurul tău? Pentru că dintr-un vas gol nu se poate revărsa nimic...

În acest seminar vom vorbi despre inimă, emoții și sentimente.

Vom vedea de ce este necesar să ne iubim pe noi înșine și vom conștientiza că merităm să fim iubiți doar pentru că suntem. Vom înțelege că fiecare este unic și valoros în felul său.

Vom înțelege până unde este iubire de sine și de unde începe egoismul. De ce este sănătos să stabilim ”granițe” cu cei din jur și de ce este important să spunem NU. Si cum putem face asta.

Vom conștientiza de unde provin frustrările și prejudecățile noastre.

Vom vindeca o parte din durerile pe care le purtăm în suflet.

Investiția ta pentru acest seminar este doar de 30 lei.
Elevii și studenții, șomerii și pensionarii beneficiaza de reducere 50%.
Copiii până la 14 ani beneficiază de gratuitate.

Vă puteți înscrie la seminar aici: http://eepurl.com/czR345

GARANTIE 100% + Rugăminte
Dacă în decurs de 30 min îți dai seama că nu rezonezi cu ce am să vă împărtășesc, te rog să ne spui și îți vei recupera integral investiția.

Locația
Centrul de afaceri ”Dunărea” - Sala ”N. Bălcescu”
Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 1 (la intersecție cu Str. Brăilei)

Pentru a te înscrie la acest seminar, te rog să completezi formularul de mai jos:

You have what it takes


”Nu ai avea visul, dacă nu ai avea ceea ce este necesar ca să-l împlinești.” 
(Marie Forleo) 

Colors of the wind



You think you own whatever land you land on
The earth is just a dead thing you can claim
But I know every rock and tree and creature
Has a life, has a spirit, has a name
You think the only people who are people
Are the people who look and think like you
But if you walk the footsteps of a stranger
You'll learn things you never knew you never knew

Have you ever heard the wolf cry to the blue corn moon
Or asked the grinning bobcat why he grinned? 
Can you sing with all the voices of the mountain? 
Can you paint with all the colors of the wind? 
Can you paint with all the colors of the wind? 

Come run the hidden pine trails of the forest
Come taste the sun-sweet berries of the earth
Come roll in all the riches all around you
And for once, never wonder what they're worth
The rainstorm and the river are my brothers
The heron and the otter are my friends
And we are all connected to each other, 
In a circle, in a hoop that never ends

Have you ever heard the wolf cry to the blue corn moon
Or let the eagle tell you where he's been
Can you sing with all the voices of the mountain? 
Can you paint with all the colors of the wind
Can you paint with all the colors of the wind

How high does the sycamore grow? 
If you cut it down, then you'll never know


And you'll never hear the wolf cry to the blue corn moon
For whether we are white or copper-skinned
We need to sing with all the voices of the mountain
Need to paint with all the colors of the wind
You can own the earth and still
All you'll own is earth until
You can paint with all the colors of the wind


Your happiness depends on these two skills w/ Tony Robbins




Tony Robbins explains the importance of achievement and fulfillment

1. The Science of Achievment
„Here is where I want to go. Here is what I want to do. How do I convert my dreams into my reality?”

The fastest way to do it, it’s by finding a role model who already achieved what you want or version of that and to figure out what did they do to do it faster and better then anyone else?

This will allow you to create a magnificent life! A life you live on your terms!


What people need: IS TO BE FULFILLED!

Success without fulfillment is the ultimate failure in life! There’s nothing worse than making everybody else happy and you being misserable.


2. The Art of Fulfillment
If you don’t keep growing, you’re not going to feel alive and happy.

Progress equals happiness!

It’s not the goal that makes you happy!
It’s who you become in the pursuit of what you want that makes you happy!

The only way to have a great life is decide:
”I’m going to find beauty in anything that happens in my life!”

Life is too short to suffer.


În ziua în care te iubești pe tine

de Sofia Dumitriu
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, înveți că nimeni nu va vedea frumosul din tine înainte ca tu să-ți vezi propria valoare. Atunci înveți conștientizarea propriei valori și respectul de sine.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, nu mai cauți de la ceilalți validarea care te înființează. Pentru că tu însuți te vezi pentru minunea care ești. Așa înveți să dăruiești înainte de a cere.
În ziua în care te iubești cu adevărat, îți dai seama că ești exact acolo unde trebuie. Așa înveți să renunți la regretele trecutului și la speranța viitorului. Aici și acum e un loc minunat în care te afli.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, ești plin de mirare și de zâmbet. Pentru că poți să vezi contradicțiile și paradoxurile și găsești fascinație în tumultul vieții. Așa înveți că drumul în sine este sensul tău.
În ziua în care te iubești cu adevărat, te detașezi de așteptări și de frustrări. Pentru că ți-ai oferit deja darul de pe urmă: acceptarea de sine, fără a aștepta ca ceilalți să compenseze pentru tot ceea ce nu ai primit până atunci.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, dăruiești zâmbete și înțelepciune. Pentru că descoperi magia alchimiei emoționale: primești ceea ce dăruiești. Așa înveți legile interacțiunii umane, trebuie să fii înainte de a cere.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, privești în trecut fără mânie. Așa înveți să te ierți pe tine, pe zei și pe oameni – nimeni nu îți este dator cu nimic. Totul este subscris unui firesc al cărui sens de pe urmă îl vei ști la un moment dat. Așa înveți credința, în tine și în ceva-ul de dincolo de concret și de aparent.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, abandonezi încrâncenarea de a obține ceea ce alții ti-au spus că este fericirea. Pentru că ai descoperit bucuria fiecărei zile, o filă din povestea devenirii tale.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, te uiți la tine și la celalalt ca la o opera de artă, fiecare fascinantă în culorile sale. Și nu mai vrei să schimbi pe nimeni, doar contempli modul diferit în care fiecare alege să își îndeplinească nevoile umane comune tuturor. Așa înveți să nu bați la porți închise și să recunoști similaritatea atunci când o întâlnești.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, îți asumi măreția și nu te mai poziționezi mediocru. Pentru că nu te mai compari cu nimeni, ci doar cu ceea ce poți fi tu. Așa înveți că egalitatea este o utopie și că frumusețea vine din diversitate și nu din uniformitate.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, poți să vezi oamenii pentru ceea ce sunt, nu prin prisma a ceea ce vor ei să pară. Pentru că te-ai văzut pe tine, și sus și jos, și întuneric și lumină și atunci poți citi povestea celuilalt, dincolo de închipuirile de sine. Așa înveți sinceritatea radicală și vei prefera oricând cunoașterea în locul himerelor.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, se face sărbătoare. Nu mai ai nevoie să-și spună cineva când ai voie să te bucuri sau să savurezi nostalgia. Ți-ai asumat nebunia vieții și te joci cu emoțiile tale, realizând că ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna este să trăiești intens, să te simți viu.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, ești atent să-ți surprinzi devenirea și îți asumi că tu te creezi pe tine. Nu mai astepți ca o autoritate exterioară să te facă să fii și să simți.


În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, life is beautiful.

Efectul pe care îl ai asupra celorlalți


”Efectul pe care îl ai asupra celorlalți este cea mai valoroasă monedă care există.”
(Jim Carrey)

”Let it go!”


The snow glows white on the mountain tonight
Not a footprint to be seen
A kingdom of isolation,
And it looks like I'm the queen.

The wind is howling like this swirling storm inside
Couldn't keep it in, heaven knows I tried!

Don't let them in, don't let them see
Be the good girl you always have to be
Conceal, don't feel, don't let them know
Well, now they know!

Let it go, let it go
Can't hold it back anymore
Let it go, let it go
Turn away and slam the door!

I don't care
What they're going to say
Let the storm rage on,
The cold never bothered me anyway!

It's funny how some distance
Makes everything seem small
And the fears that once controlled me
Can't get to me at all!

It's time to see what I can do
To test the limits and break through
No right, no wrong, no rules for me I'm free!

Let it go, let it go
I am one with the wind and sky
Let it go, let it go
You'll never see me cry!

Here I stand
And here I'll stay
Let the storm rage on!

My power flurries through the air into the ground
My soul is spiraling in frozen fractals all around
And one thought crystallizes like an icy blast
I'm never going back,
The past is in the past!

Let it go, let it go
And I'll rise like the break of dawn
Let it go, let it go
That perfect girl is gone!

Here I stand
In the light of day
Let the storm rage on,
The cold never bothered me anyway! 


”Nimeni nu știe ce poți face tu (în afară de tine)” w/ Jennifer Lopez



Se pare că nici Jennifer Lopez nu a fost ocolită de critici aspre și neîncredere în ceea ce privește cariera ei și i s-a spus că ar trebui să renunțe, chiar și după ce a devenit faimoasă pentru faptul că dansează/ cântă/ joacă în filme... J Cât de ironic e asta?!...

Iar îndemnul ei este ca fiecare să-și urmeze inima, pentru că numai tu știi de ce ești capabil! Și tocmai pentru că ești singurul care ȘTIE ar trebui să-ți urmezi visele și să-ți trăiești viața așa cum îți dorești!

Ascultă-ți inima! Pentru că numai TU ȘTII ce este în inima ta și ce-ți dorești cu adevărat!

Compasiunea de sine vs stima de sine

„Dacă compasiunea ta, nu te include și pe tine, este incompletă.” (Buddha)

Cine este de acord că cel mai mare „mic” tiran al nostru suntem noi înșine? Vocea aia interioara care ne critică constant și pe care nu o putem face sa tacă. Însă, dacă privești cu atenție, o să observi că nimeni nu te judecă mai mult decât te judeci tu singur.

Data viitoare când nu te simți atât de grozav în pielea ta, în loc să te convingi că de fapt ești mai minunat decât îți imaginai, mai degrabă, încearcă să te ierți pentru că nu ești tot timpul cel mai tare din parcare. De altfel, este imposibil să fii mereu ”cel mai tare...” și, oricum, fiecare este unic în felul său, iar competiția nu este cu ceilalți, ci cu tine însuți, căci toți suntem perfecți așa cum suntem... suntem perfecți în imperfecțiunea noastră. După cum spunea Albert Einstein: ”Cu toții suntem genii. Dar dacă apreciem cât de bun cățărător este un pește, atunci el își va trăi întreaga viață crezând că nu e bun de nimic.”

Revenind... Kirstin Neff, profesor asociat în dezvoltare umană la Universitatea Texas din Austin, este unul dintre cercetătorii cei mai dedicați subiectului compasiunii de sine. Și ea ne spune că:

”Conform cercetărilor științifice, auto-compasiunea pare să aibă aceleași beneficii ca stima de sine la cote înalte, fără a avea alte efecte negative. Este adevărat că auto-compasiunea și stima de sine tind să meargă împreună, însă dintr-o singură direcție. Dacă ai compasiune față de propria persoană, vei avea tendința să ai și stimă de sine ridicată. Iar auto-compasiunea este asociată cu nivele scăzute de anxietate și depresie și cu nivele crescute de fericire, optimism și emoții pozitive.”



Atunci cînd manifești auto-compasiune, te simti mai puțin rușinat de eșecurile tale, situație în care stima de sine nu prea ne ajută. Și Prof. Dr. Kristin Neff mai spune:

”Auto-compasiunea este clar asociată cu un sentiment mai constant și mai puternic de încredere în sine, spre deosebire de stima de sine. În plus, am descoperit că auto-compasiunea este mai puțin influențabilă sau cauzată de acceptarea asocială, un succes sau a se simți atractiv, așa cum se întamplă în cazul stimei de sine. Atunci când încrederea în noi vine din interior și din credința că suntem persoane demne de respect – spre deosebire de a fi conditionați de atingerea unor idealuri – sentimentul de încredere în noi este mult mai greu de zdruncinat.”

În concluzie, stima de sine nu este atat de bună pe cât pare. Căci mulți oameni care au o stimă de sine ridicată, pot fi în măsură să abuzeze sau să se foloseasca de alte persoane pentru a-și atinge scopurile. Întrebarea este cum să faci pe cineva să se simtă bine fără a-i ridica doar nivelul de superioritate, fără a-l face să devină arogant sau absorbit de propria lui persoană? Iar răspunsul la această întrebare se găsește în compasiunea de sine.

În timp ce stima de sine reprezintă cât de bine te simți în pielea ta, cât de pozitiv te auto-evaluezi (de cele mai multe ori prin prisma viziunii celor din jur), compasiunea de sine reprezintă modul în care te tratezi atunci când lucrurile nu merg bine, dacă te tratezi cu aceeași grijă și compasiune ca pe persoanele iubite când eșuează sau gresesc.
Atunci când o persoană dragă greșește, încercăm să o facem să se simtă mai bine prin cuvinte blânde și printr-o grija specială, însă cei mai mulți dintre noi ne criticăm foarte aspru atunci când greșelile sunt ale noastre.

* Întrebare: Dacă un prieten ți-ar vorbi așa cum îți vorbești tu ție, l-ai mai considera prieten? (Eu, una, cred că l-ai trimite la plimbare.)

Chiar și persoanele cu o stimă de sine ridicată se critică atunci când greșesc. Însă persoanele cu o compasiune de sine ridicata pot merge înainte deoarece când lucrurile nu ies așa cum își doresc, aceștia, pur și simplu, se tratează mai bine decât ceilalți.

Rezumând: În timp ce stima de sine se bazează în general pe performanțele proprii comparate cu cele ale celorlalți, compasiunea de sine exclude elementul competiției și se referă la o “calitate personală constantă, care ne permite să ne prețuim pe noi înșine și să ne tratăm cu blândețe pentru pur și simplul fapt că suntem oameni.”

Deci compasiunea de sine implică bunătatea față de sine, pe care o manifestăm atunci când suntem blânzi și înțelegători cu noi înșine, în loc să fim critici și să ne judecăm, cât și recunoașterea umanității noastre, acel sentiment care ne ajută să ne simțim conectați cu cei din jurul nostru și să ne simțim aproape de alții, nu izolați sau alienați atunci când suferim.

Atunci de ce ne este atât de greu să arătăm compasiune față de propria persoană?
Poate pentru că trăim într-o lume deosebit de competitivă, un mediu în care individualismul și cererea constantă de performanță creează dezechilibre în relația noastră cu noi înșine și cu ceilalți. Încă din fragedă copilărie ni se cere mereu să ne comportăm într-un anume fel, să îndeplinim anumite roluri, să atingem anumite obiective considerate dezirabile de către societate. Și atunci când când greșim și mersul înainte ni se pare greu, ni se cere să rămânem imperturbabili, puternici.

În afară de asta, mai există și o întreagă serie de mituri despre compasiunea de sine care ne descurajează să abordăm o asemenea atitudine atunci când suportăm durere emoțională:

Mit 1: Compasiunea de sine este un marcant al auto-indulgenței, compasiunea față de propria persoană ducând inevitabil la o indulgență exagerată, neasumare de responsabilități și indolență. Când, de fapt, principalul efect al acestei atitudini față de noi înșine este acela de a ușura durerea emoțională pe care o suportăm în anumite momente.

Mit 2: Auto-critica este un motivator eficient -  o percepție cât se poate de greșită, deoarece auto-critica ne provoacă teamă de viitoare eșecuri și scade încrederea în sine, în timp ce auto-compasiunea se orientează spre modificări pe care le putem face în comportamentul nostru, fără a ne repeta mereu cât suntem de “greșiți” ca ființe umane sau că nu suntem suficient de buni.

Mit 3: Compasiunea de sine este egocentrică - o altă idee greșită, deoarece atunci când exprimăm înțelegere și blândețe față de propria persoană suntem mult mai dispuși să avem aceeași atitudine și față de semenii nostri. Ne simțim mai conectați, mai puțin singuri și ne e mai usor să ne înțelegem unii pe alții.
Știți care este, de fapt, unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care le putem face?
Să ne simțim ”mizerabil”, căci în acel moment toți cei care țin la noi se îngrijorează pentru noi.

"În momentul în care critica încetează, prin acceptarea realităţii existente, aţi făcut loc iubirii, bucuriei, păcii." (Eckhart Tolle)

În caz că cineva se mai întreabă încă de ce merită să facă eforturi pentru a fi mai plini de compasiune față de propria persoană:

1. Atunci când acceptăm că greșelile fac parte dintr-un proces firesc de învățare și dezvoltare, renunțăm la a ne auto-pedepsi și ne simțim mai liberi să încercăm din nou sau să încercăm ceva nou.

2. Pentru că exclude elementul competiției, compasiunea pentru propria persoană creează o stare generală de bine mai sustenabilă decât stima de sine care fluctuează foarte mult în funcție de evaluări externe și interne.

3, Persoanele cu mai multă compasiune de sine sunt mai dispuse să își asume responsabilitatea pentru contribuția lor la potențiale eșecuri. Atunci când greșim suntem mai pregătiți să ne acceptăm partea de vină, să ne cerem scuze și să încercăm să găsim soluții, sau să învățăm ceva din situația respectivă. Sentimentul profund de rușine nu face nimic altceva decât să ne dăuneze fiind o sursă constantă de stres.

*** Mie, personal, cel mai mult îmi place la autocompasiune faptul că îți întărește încrederea de sine  și te ajută să te accepți așa cum ești (probabil știți că iubirea și acceptarea sunt cele mai importante lucruri de care avem nevoie în viață, să fim iubiți și acceptați așa cum suntem. Iar dacă noi nu ne putem oferi aceasta nouă înșine, ce pretenții mai putem avea de la ceilalți?!).

* Îmi place foarte mult partea de acceptare pentru că în momentul în care ne acceptăm pe noi înșine, cu atât mai mult îi acceptăm pe ceilalți, căci nu putem nega în alții ceea ce prețuim la noi. Și, în același timp, când reușim să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem (căci este o mare reușită), ne vine mai ușor să primim apreciere, să primim complimente, să primim iubire... capitol la care, mulți dintre noi, nu stăm foarte bine.

Cum să începem să ne schimbăm atitudinea și să ne arătăm mai multă compasiune?

1. Putem începe prin a schimba tonul vocii cu care vorbim propriei persoane.
Fii atent la cum vorbești cu tine însuți/ însăți. Apoi... vorbește cu tine! Vorbește FRUMOS! (Nu degeaba se spune că ”devii ceea ce gândești”.)

2. Vorbește-ți ca unei persoane pe care o iubești.
Exercițiu: Haideți să ne închipuim pentru câteva clipe cum i-am vorbi unui prieten sau copilului nostru atunci când suferă în urma unui eșec sau a unei respingeri. Ce i-am spune? Cu ce ton? Care ar fi emoțiile ce ne încearcă? 
Iar dacă tot mai crezi că a vorbi singur nu te ajută? Imaginează-ți că auzi aceleași cuvinte de la o persoană care te iubește. Cercetările au demonstrat că asta aduce niște efecte spectaculoase. Așa că data viitoare când te confrunți cu vocea critică din căpșorul tău, adu-l în scenă pe cel mai bun prieten al tău, pe cea mai blândă persoană din viața ta, și imaginează-ți ce ți-ar spune ea.

3. Memorează un set de fraze pline de compasiune– De fiecare dată când ne trezim spunându-ne“Ce prost sunt” etc., ajută să avem câteva fraze pregătite. E bine să alegem afirmații care chiar ni se potrivesc. Am enumerat mai jos câteva din afirmațiile lui Louise Hay, care sper să vă fie de folos:

Învăț din greșelile mele.
Aleg să mă ridic deasupra problemelor mele.
Aleg să îmi schimb modul de a gândi.
Aleg să schimb vorbele pe care le folosesc.
Învăț din fiecare experiență.

4. Transformă eșecul in feed-back.
Decât să te blamezi pentru că ai eșuat, mai bine analizează ce nu a mers bine și ce anume poți îmbunătăți pe viitor sau ce ai greșit și poți să nu mai repeți în viitor.

5. "Sărbătorește" orice succes. Poți chiar să te lauzi în sinea ta pentru asta.


Am început cu un citat, voi încheia cu un citat. Care este atât un îndemn, cât și o rugăminte:
”Ai iubit vreodată pe cineva atât de mult, încât să faci orice pentru acea persoană. Ei bine, fă bine ca acea personă să fii TU și fii bun cu tine însuți!” (Karen Salmansohn)

Surse: {Photo}

Touch the sky



What fortunes lies beyond the stars
Those dazzling heights too vast to climb
I got so high to fall so far
But I found heaven as love swept low

My heart beating, my soul breathing
I found my life when I laid it down
Upward falling, spirit soaring
I touch the sky when my knees hit the ground

What treasure waits within Your scars
This gift of freedom gold can't buy
I bought the world and sold my heart
You traded heaven to have me again

My heart beating, my soul breathing
I found my life when I laid it down
Upward falling, spirit soaring
I touch the sky when my knees hit the ground


Find me here at Your feet again
Everything I am, reaching out, I surrender
Come sweep me up in Your love again
And my soul will dance
On the wings of forever [x2]

Oamenii "perlă"

La un curs de scriere creativă mi s-a pus întrebarea ”ce aș face cu un diamant?” Iar răspunsul meu, deși cam lung, a fost acesta:

”Ce aș face cu un diamant?!...”

Pentru mine este o întrebare destul de ciudată și dificilă în același timp: unu – pentru că din punct de vedere material pentru mine nu este mai mult decât o piatră și în ciuda prețului exorbitant la care poate ajunge, nu am putut să înțeleg niciodată ”isteria” iscată în jurul ei și... doi – cu atât mai mult cu cât mii de oameni (sau chiar mai mulți) sunt exploatați în cel mai brutal mod cu putință pentru a scoate la lumină această piatră, ceea ce o face și mai indezirabilă din punctul meu de vedere și, cu siguranță, ar reprezenta un argument în plus pentru a nu o achiziționa. Mi se pare un sacrificiu enorm, pentru un capriciu de ”bonton”.

Ceea ce mi se poate părea interesant la un diamant este latura sa simbolică, cea care îi dă de fapt valoare, și anume faptul că la bază este un simplu cărbune negru și opac, care prin procesele ce au avut loc pe o perioadă îndelungată de timp se transformă și se preface în mod spectaculos în ceea ce noi numim în forma sa finită ”diamant”, care cu strălucirile sale minunate a luat mințile multora, iar duritatea sa excepțională este cel puțin neobișnuită pentru o piatră prețioasă.

Mă îndoiesc însă că asta stă la baza supraevaluării lui și chiar dacă ar fi așa, ar fi o scuză lamentabilă pentru exploatarea întregului continent african.

În concluzie, eu nu cred în perfecțiunea diamantului, iar de străluciri care fură minți, cred că e mai bine să te ferești.

Chiar și la atingere e rece. E greu. E ascuțit și incomod de ținut în palmă. Da, e frumos. Dar are o frumusețe rece, ce vine mai ales din exterior, lumina soarelui fiind, de fapt, cea care îl pune cu adevărat în valoare, dându-i mii de străluciri și reflexii minunate. Fără lumină magia sa se risipește însă.

Dați-mi o perlă... micuță, gingașă și pot să filosofez și să mă minunez ore în șir pe maginea acestui subiect. Iar acolo pot într-adevăr să văd perfecțiunea naturii, atât prin povestea care duce la nașterea unei perle, cât și prin perfecțiunea formei și lucirea sa catifelată.

Sinceră să fiu, acum realizez, că mai degrabă cred în oameni ”perlă”, decât în oameni ”diamant”.

După cum se știe o perlă se formează în interiorul unei scoici. Ceea ce puțini știu însă e faptul că perlele sunt produsul durerii... rezultat al pătrunderii unei substanţe străine și nedorite în interiorul unei stridii. Când intră un grăunte de nisip în stridie, celulele de sidef (care se află în interiorul acesteia) încep să lucreze şi astupă grăuntele de nisip cu multe straturi de sidef pentru a proteja corpul stridiei. Ca rezultat, se formează o frumoasă perlă. O stridie care nu a fost rănită niciodată, nu poate produce perle, pentru că perla este, de fapt, o rană cicatrizată...

Știu că există ”povești” și în ceea ce privește recoltarea și exploatare perlelor etc, dar din punctul de vedere strict al procesului natural, în cazul unei perle natura se depășește pe ea însăși, iar întraga poveste a devenirii acesteia mi se pare de-a dreptul fascinantă: atât de sensibilă și atât de delicată, iar vitregiile sorții nu o fac decât să o determine să devină și mai frumoasă, și mai puternică, fără a-și pierde din delicatețe.

Este pur și simplu impresionant faptul că și cu oamenii se întâmplă la fel: cei mai frumoși sunt cei care în ciuda dificultăților și necazurilor prin care au trecut, nu devin duri și morocănoși, ci - din contră - și-au păstrat sensibilitatea și, poate, chiar au câștigat în blândețe și bunătate, având mereu un zâmbet pe chip și o vorbă bună pe buze (tocmai pentru că știu ce înseamă suferința).
Da, cu siguranță, cred în oamenii ”perlă”!


Întrebarea era însă ”ce aș face cu un diamant?”... Probabil l-aș vinde. De fapt sunt sigură că asta aș face. Și îmi place să cred că ar fi atât de valoros încât ar putea face o diferență, o schimbare majoră atât în viața mea, cât și în viața celorlalți. Căci îmi place să dăruiesc. Mult!


Sursă: [foto]

Follow your heart!


- Ce te costă să nu-ți urmezi inima?
- Faptul că îți vei petrece restul vieții, dorindu-ți să o fi făcut!

Shakira - Try Everything



I messed up tonight, I lost another fight
I still mess up but I'll just start again
I keep falling down, I keep on hitting the ground
I always get up now to see what's next

Birds don't just fly, they fall down and get up
Nobody learns without getting it wrong

I won't give up, no I won't give in
'Til I reach the end and then I'll start again
No I won't leave, I wanna try everything
I wanna try even though I could fail
I won't give up, no I won't give in
'Til I reach the end and then I'll start again
No, I won't leave, I wanna try everything
I wanna try even though I could fail

Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh

Look how far you've come, you filled your heart with love
Baby you've done enough, take a deep breath
Don't beat yourself up, don't need to run so fast
Sometimes we come last, but we did our best

I won't give up, no I won't give in
'Til I reach the end and then I'll start again
No I won't leave, I wanna try everything
I wanna try even though I could fail
I won't give up, no I won't give in
'Til I reach the end and then I'll start again
No I won't leave, I wanna try everything
I wanna try even though I could fail

I'll keep on making those new mistakes
I'll keep on making them every day
Those new mistakes

Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh
Try everything
Oh, oh, oh, oh, oh

Try everything

Do schools kill creativity? w/ Sir Ken Robinson

Sir Ken Robinson se întreabă dacă școlile distrug creativitatea.
Poate nu toate... dar la ora actuală, multe din ele, din păcate... DA, exact asta fac.

Dă-ți voie să strălucești!




”Atunci când îți dai voie să strălucești, oferi, în mod inconștient, permisiune și celor din jur să facă la fel.” (Marianne Williamson)