Skip to main content

În ziua în care te iubești pe tine

de Sofia Dumitriu
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, înveți că nimeni nu va vedea frumosul din tine înainte ca tu să-ți vezi propria valoare. Atunci înveți conștientizarea propriei valori și respectul de sine.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, nu mai cauți de la ceilalți validarea care te înființează. Pentru că tu însuți te vezi pentru minunea care ești. Așa înveți să dăruiești înainte de a cere.
În ziua în care te iubești cu adevărat, îți dai seama că ești exact acolo unde trebuie. Așa înveți să renunți la regretele trecutului și la speranța viitorului. Aici și acum e un loc minunat în care te afli.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, ești plin de mirare și de zâmbet. Pentru că poți să vezi contradicțiile și paradoxurile și găsești fascinație în tumultul vieții. Așa înveți că drumul în sine este sensul tău.
În ziua în care te iubești cu adevărat, te detașezi de așteptări și de frustrări. Pentru că ți-ai oferit deja darul de pe urmă: acceptarea de sine, fără a aștepta ca ceilalți să compenseze pentru tot ceea ce nu ai primit până atunci.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, dăruiești zâmbete și înțelepciune. Pentru că descoperi magia alchimiei emoționale: primești ceea ce dăruiești. Așa înveți legile interacțiunii umane, trebuie să fii înainte de a cere.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, privești în trecut fără mânie. Așa înveți să te ierți pe tine, pe zei și pe oameni – nimeni nu îți este dator cu nimic. Totul este subscris unui firesc al cărui sens de pe urmă îl vei ști la un moment dat. Așa înveți credința, în tine și în ceva-ul de dincolo de concret și de aparent.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, abandonezi încrâncenarea de a obține ceea ce alții ti-au spus că este fericirea. Pentru că ai descoperit bucuria fiecărei zile, o filă din povestea devenirii tale.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, te uiți la tine și la celalalt ca la o opera de artă, fiecare fascinantă în culorile sale. Și nu mai vrei să schimbi pe nimeni, doar contempli modul diferit în care fiecare alege să își îndeplinească nevoile umane comune tuturor. Așa înveți să nu bați la porți închise și să recunoști similaritatea atunci când o întâlnești.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, îți asumi măreția și nu te mai poziționezi mediocru. Pentru că nu te mai compari cu nimeni, ci doar cu ceea ce poți fi tu. Așa înveți că egalitatea este o utopie și că frumusețea vine din diversitate și nu din uniformitate.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevarat, poți să vezi oamenii pentru ceea ce sunt, nu prin prisma a ceea ce vor ei să pară. Pentru că te-ai văzut pe tine, și sus și jos, și întuneric și lumină și atunci poți citi povestea celuilalt, dincolo de închipuirile de sine. Așa înveți sinceritatea radicală și vei prefera oricând cunoașterea în locul himerelor.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, se face sărbătoare. Nu mai ai nevoie să-și spună cineva când ai voie să te bucuri sau să savurezi nostalgia. Ți-ai asumat nebunia vieții și te joci cu emoțiile tale, realizând că ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna este să trăiești intens, să te simți viu.
În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, ești atent să-ți surprinzi devenirea și îți asumi că tu te creezi pe tine. Nu mai astepți ca o autoritate exterioară să te facă să fii și să simți.


În ziua în care te iubești pe tine cu adevărat, life is beautiful.

Comments

V-a plăcut și...

Ascultă, zâmbește, fii de acord...

Ieri a fost premierea la școală. În ciuda faptului că atmosfera a fost cam încordată din cauza părinților nemulțumiți (fie din cauză că nu le dă Domnu’ învățător mai multe teme la copii, fie din cauză că nu se fac serbări – în care să streseze copii vreo oră-două, de dragul părinților -, fie pentru că nu face nu știu câte activități și ieșiri cu copiii – în ciuda faptului că anul trecut a încercat să facă diverse lucruri, dar s-a lovint în mare parte de indiferența părinților), a fost frumos. Dar cel mai mult mi-a plăcut descrierea pe care i-a făcut-o Theonei (a făcut o mică descriere fiecărui copil care a primit diplomă).

Despre Theona a spus că este ”artista clasei”, că este ”cel mai fericit copil pe care l-a avut în toate generațiile de elevi”, că este săritoare să-și ajute colegii (de multe ori chiar înainte de a termina ce are ea de făcut – ceea ce nu e ok, din punctul meu de vedere), că este un copil creativ și plin de energie. Pe diplomă calificativul a fost ”Rezultate excelen…

Oamenii "perlă"

La un curs de scriere creativă mi s-a pus întrebarea ”ce aș face cu un diamant?” Iar răspunsul meu, deși cam lung, a fost acesta:
”Ce aș face cu un diamant?!...”
Pentru mine este o întrebare destul de ciudată și dificilă în același timp: unu – pentru că din punct de vedere material pentru mine nu este mai mult decât o piatră și în ciuda prețului exorbitant la care poate ajunge, nu am putut să înțeleg niciodată ”isteria” iscată în jurul ei și... doi – cu atât mai mult cu cât mii de oameni (sau chiar mai mulți) sunt exploatați în cel mai brutal mod cu putință pentru a scoate la lumină această piatră, ceea ce o face și mai indezirabilă din punctul meu de vedere și, cu siguranță, ar reprezenta un argument în plus pentru a nu o achiziționa. Mi se pare un sacrificiu enorm, pentru un capriciu de ”bonton”.
Ceea ce mi se poate părea interesant la un diamant este latura sa simbolică, cea care îi dă de fapt valoare, și anume faptul că la bază este un simplu cărbune negru și opac, care prin procesel…

Ce să gândim sau cum să gândim?

Pentru că articolul precedent despre școală (pe care îl poți găsi aici) risca să se lungească prea mult am preferat să detaliez unele aspecte în acest articol. Pentru că noi suntem foarte recunoscătoare pentru dascălii pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale (sper din tot sufletul că vom da peste astfel de oameni și în viitor).

La grădiniță am avut noroc de o educatoare minunată, Dna. Lăcrămioara Hondrilă; când am intrat la școală, am dat peste un învățător tare fain, Dl. Liviu Roman, oameni frumoși care nu ”taie aripi”, ci, din contră, inspiră și insuflă încredere, ceea ce este un lucru extraordinar într-o lume în care prea mulți oameni sunt obișnuiți să critice și să minimizeze, iar când este vorba despre cei mici, acest lucru este cu atât mai grav și cu repercursiuni pe întreaga viață (deși nimeni nu-și bate capul să privească lucrurile așa în profunzime). Toate meseriile sunt importante, precum fiecare om, fiecare dintre noi este  important și fiecare își are locul său sub soare (de…