Skip to main content

Oamenii "perlă"

La un curs de scriere creativă mi s-a pus întrebarea ”ce aș face cu un diamant?” Iar răspunsul meu, deși cam lung, a fost acesta:

”Ce aș face cu un diamant?!...”

Pentru mine este o întrebare destul de ciudată și dificilă în același timp: unu – pentru că din punct de vedere material pentru mine nu este mai mult decât o piatră și în ciuda prețului exorbitant la care poate ajunge, nu am putut să înțeleg niciodată ”isteria” iscată în jurul ei și... doi – cu atât mai mult cu cât mii de oameni (sau chiar mai mulți) sunt exploatați în cel mai brutal mod cu putință pentru a scoate la lumină această piatră, ceea ce o face și mai indezirabilă din punctul meu de vedere și, cu siguranță, ar reprezenta un argument în plus pentru a nu o achiziționa. Mi se pare un sacrificiu enorm, pentru un capriciu de ”bonton”.

Ceea ce mi se poate părea interesant la un diamant este latura sa simbolică, cea care îi dă de fapt valoare, și anume faptul că la bază este un simplu cărbune negru și opac, care prin procesele ce au avut loc pe o perioadă îndelungată de timp se transformă și se preface în mod spectaculos în ceea ce noi numim în forma sa finită ”diamant”, care cu strălucirile sale minunate a luat mințile multora, iar duritatea sa excepțională este cel puțin neobișnuită pentru o piatră prețioasă.

Mă îndoiesc însă că asta stă la baza supraevaluării lui și chiar dacă ar fi așa, ar fi o scuză lamentabilă pentru exploatarea întregului continent african.

În concluzie, eu nu cred în perfecțiunea diamantului, iar de străluciri care fură minți, cred că e mai bine să te ferești.

Chiar și la atingere e rece. E greu. E ascuțit și incomod de ținut în palmă. Da, e frumos. Dar are o frumusețe rece, ce vine mai ales din exterior, lumina soarelui fiind, de fapt, cea care îl pune cu adevărat în valoare, dându-i mii de străluciri și reflexii minunate. Fără lumină magia sa se risipește însă.

Dați-mi o perlă... micuță, gingașă și pot să filosofez și să mă minunez ore în șir pe maginea acestui subiect. Iar acolo pot într-adevăr să văd perfecțiunea naturii, atât prin povestea care duce la nașterea unei perle, cât și prin perfecțiunea formei și lucirea sa catifelată.

Sinceră să fiu, acum realizez, că mai degrabă cred în oameni ”perlă”, decât în oameni ”diamant”.

După cum se știe o perlă se formează în interiorul unei scoici. Ceea ce puțini știu însă e faptul că perlele sunt produsul durerii... rezultat al pătrunderii unei substanţe străine și nedorite în interiorul unei stridii. Când intră un grăunte de nisip în stridie, celulele de sidef (care se află în interiorul acesteia) încep să lucreze şi astupă grăuntele de nisip cu multe straturi de sidef pentru a proteja corpul stridiei. Ca rezultat, se formează o frumoasă perlă. O stridie care nu a fost rănită niciodată, nu poate produce perle, pentru că perla este, de fapt, o rană cicatrizată...

Știu că există ”povești” și în ceea ce privește recoltarea și exploatare perlelor etc, dar din punctul de vedere strict al procesului natural, în cazul unei perle natura se depășește pe ea însăși, iar întraga poveste a devenirii acesteia mi se pare de-a dreptul fascinantă: atât de sensibilă și atât de delicată, iar vitregiile sorții nu o fac decât să o determine să devină și mai frumoasă, și mai puternică, fără a-și pierde din delicatețe.

Este pur și simplu impresionant faptul că și cu oamenii se întâmplă la fel: cei mai frumoși sunt cei care în ciuda dificultăților și necazurilor prin care au trecut, nu devin duri și morocănoși, ci - din contră - și-au păstrat sensibilitatea și, poate, chiar au câștigat în blândețe și bunătate, având mereu un zâmbet pe chip și o vorbă bună pe buze (tocmai pentru că știu ce înseamă suferința).
Da, cu siguranță, cred în oamenii ”perlă”!


Întrebarea era însă ”ce aș face cu un diamant?”... Probabil l-aș vinde. De fapt sunt sigură că asta aș face. Și îmi place să cred că ar fi atât de valoros încât ar putea face o diferență, o schimbare majoră atât în viața mea, cât și în viața celorlalți. Căci îmi place să dăruiesc. Mult!


Sursă: [foto]

Comments

V-a plăcut și...

Seminar ”Fericirea se învață”

DA! Fericirea se învață! Pentru că fericirea ta este o stare se spirit care ține doar de tine, nu de circumstanțele exterioare.
”Voi fi fericit atunci când am să fiu promovat... când am să fac mai mulți bani... când copiii mei vor intra la școala potrivită... când voi slăbi... când voi avea o relație mulțumitoare... când...” Există credinţa că atunci când vom avea succes, numai atunci vom fi fericiţi. Dar cele mai recente cercetări ale experților în psihologie pozitivă și neuroștiințe demonstrează că ideea este complet greșită. Și, de fapt, lucrurile stau exact invers.
În acest seminar vom vorbi despre convingeri și credințe limitative, despre alegeri, despre optimism, despre compasiune și autocompasiune, despre iubirea de sine, despre critică și auto-critică (critica din partea celorlați și critica de sine), despre iertare. Practic vom conștientiza o parte din obstacolele care stau în calea fericirii noastre și vom învăța cum să le depășim.
Atunci când suntem fericiți – când modul no…

Ai încredere! Cineva, acolo sus, te iubește

Ce-ai face dacă ai avea mai multă încredere? (Careeste acel lucru pe care îți dorești să îl faci, dar din cauza lipsei de încredere nu ai îndrăznit?)
Cred că nimic nu contează mai mult decât abilitatea de a vedea lumea prin proprii tăi ochi. Stabilitatea pe care nu o putem găsi în lumea exterioară (din cauza agitației, multitudinii de informații cu care suntem bombardați neîncetat și a vitezei amețitoare cu care se petrec lucrurile) trebuie să ne-o creăm noi înșine, în interior, prin iubire de sine și prin încredere (în sine și în Dumnezeu).
Deși nu prea ne punem problema, încrederea în sine are un mare impact asupra vieții noastre (personale, profesionale), asupra relațiilor cu cei din jur, precum și a fericirii personale.
Puterea încrederii în propria persoană este mai mult decât un sentiment, este un element de motivare și inspiră modul în care te comporți. Pentru că dacă ai încredere în modul tău de a gândi și în raționamentele tale, există șanse mai mari să acționezi și să faci …

Fă un efort

Nimeni nu-și va atinge scopul dintr-o singură încercare, nici nu-și va perfecționa viața cu o singură schimbare, nici nu va ajunge la înălțime după un ce a zburat o singură dată. Nimeni nu a trecut prin viață fără să fi călcat de multe ori greșit... Nimeni nu-și strânge recolta fără să fi îngropat multe semințe și să fi îngrășat multe pogoane de pământ. Nimeni nu se urcă în barcă fără să-i fie frică de furtună, nici nu ajunge la mal fără să vâslească mult.
Nimeni nu simte iubirea fără să guste și lacrimile ei, nici nu strânge trandafiri fără să simtă țepii. Nimeni nu se face om fără să-l simtă pe Dumnezeu! Nimeni nu ajunge pe celălalt mal fără să fi făcut poduri pentru a trece. Nimeni nu poate judeca fără a-și cunoaște mai întâi propriile slăbiciuni. Nimeni nu atinge un ideal fără să se fi gândit de multe ori că își dorea un lucru imposibil. Nimeni nu cunoaște șansa până nu o întâlnește și o lasă să treacă. Dar reușește să ajungă când are lumina unui talent, când are multă voință, când …