Skip to main content

”Nu am timp pentru o criză națională”

Art illustration by Cristina Ion.
Săptămâna trecută am ascultat conferința lui Marianne Williamson (care este transmisă și online).
Nu mai făcusem asta de multă vreme, dar am simțit că mi-ar fi de folos și pot spune că a fost o alegere foarte inspirată! În afară de faptul că mă liniștește să o ascult (pentru mine este un fel de balsam pentru suflet, de cele mai multe ori), în plus, mi-am primit și răspunsuri la unele întrebări ce mă frământau în ultima vreme.

Iată ideea care mi-a plăcut cel mai mult din toată conferința:

(Probabil unii dintre voi știți că în America au și ei problemele lor.)
În decursul unui important eveniment, care a avut loc la New York acum două săptămâni, o participantă i-a spus:
- Dar eu nu am timp pentru o criză națională! Am visele mele! Am atât de multe lucruri de făcut în acest moment... etc.

Marianne i-a răspuns:
- Când privești viața din punct de vedere spiritual, în momentul în care ceva foarte important/ colosal se întâmplă în viața ta, sau în țara ta, sau pe planetă și tu nu iei atitudine și nu faci nimic în privința asta, atunci poți fi sigură că nici visele tale nu au cum să se împlinească.

Și are perfectă dreptate. Dacă totul se duce de râpă, ce vise poți să-ți împlinești?!...
Nu toate evenimentele se încadrează în agenda noastră zilnică, conform planului nostru (cincinal eventual), însă trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt (așa cum vin), să gândim în perspectivă și să luăm atitudine, să facem ceva (fiecare ce poate și cât poate) pentru că nu pică nimic din cer, iar apoi ne trezim cu niște rezultate din astea dezastruoase (gen alegerile din noiembrie, în cazul de față).

Dacă nu noi... atunci cine?! Dacă nu acum... atunci când?!

Noi am luat de-a gata democrația (așa cum era ea, mai șchiopătândă... mai șontâcă). Și de aceea se întâmplă acum ce se întâmplă. Cred totuși că, măcar în al 12-lea ceas, putem lua atitudine. Și, în același timp, am speranța că la următoarele alegeri, o să ne depășim starea de apatie (am auzit fel de fel de scuze cu privire la ”neparticipare”)... și vom ieși la vot! Toți!


P.S. - Cred că ar fi cazul să-ți faci timp pentru o criză națională, pentru că altfel s-ar putea să ai tot timpul să-ți trăiești viața dorind să o fi făcut!


Marianne Williamson este un conferențiar recunoscut internațional, activistă pentru pace și autoare de cărți bestseller, dintre care cele mai importante sunt: „A return to love”(Întoarcerea la iubire), „Everyday Grace”(Grația de fiecare zi), „The Gift of Change”(Darul schimbării). Printre alte lucrări, Williamson a organizat multe acte de caritate pe tot cuprinsul țării, pentru oameni cu boli fatale (a fondat proiectul Angel Food, în Los Angeles). A pus totodată bazele campaniei în vederea formării unui Departament American pentru Pace.

Dacă doriți să vă înscrieți la conferințele ei săptămânale, o puteți face aici: http://marianne.com/livestream-tuesdays/


Comments

V-a plăcut și...

Ce am învățat de la concertul Scorpions?

Săptămâna trecută am avut parte de o mult dorită și necesară ieșire din cotidian: am fost la concertul Scorpions la București.

Mă așteptam să fie fain, dar mă bucur să pot spune că mi-a depășit așteptările. În afară de muzica bună, acest concert a venit la pachet cu niște reflecții importante și confirmări cu privire la ceea ce înseamnă succes și a-ți trăi viața în termenii tăi, lecții esențiale dacă vrei să trăiești o viață plină de sens.
Să încep cu începutul: Înclin să cred că toată lumea știe cine este ”Scorpions” și probabil multora le plac melodiile lor, mai ales baladele care au un mesaj foarte puternic și o linie melodică foarte faină. În ciuda faptului că îmi place ”Scorpions”, nu pt spune că sunt un mare fan (chestia asta cu fanii înrăiți pur și simplu nu mă caracterizează, la mine există doar lucruri și oameni pe care fie îi apreciez, fie îmi plac foarte mult... dar fără a călca pe picioare sau în picioare pe nimeni pentru asta J). Deși cei de la ”Scorpions” sunt oameni cu …

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Să nu renunți niciodată!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane.
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu?
În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspi…