Skip to main content

3 întrebări


Într-o zi, la Socrate, marele filozof a venit o cunoștință, care era destul de agitat și care i-a spus:
- Socrate, trebuie să-ți vorbesc despre unul dintre discipolii tăi.
- Stai o clipă, ii răspunse Socrate. Înainte să-mi vorbești despre elevul meu, aș vrea să-mi răspunzi la 3 întrebări: Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regulă, zise Socrate. Așadar nu știi dacă este adevarat sau nu.Acum, te rog, să-mi răspunzi la cea de-a doua întrebare: Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
- Nu, dimpotriva...
- Deci, spuse Socrate, vrei să-mi spui ceva de rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?...  Și a continuat cu cea de-a treia întrebare: Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
- Nu, nu chiar...
- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci de ce să-mi mai spui?

Ce-ar fi să nu mai lăsăm negativitatea celor din jur să ne tragă în jos?!... Iar aceasta este chiar o metodă simplă de selectare a ceea ce lăsăm să ne influențeze, 3 întrebări:
1. Este adevarat?
2. E de bine?
3. Este util?

Surse: www.empower.ro + photo

Comments

V-a plăcut și...

”Îți dai seama câte întâmplări și alegeri au trebuit să aibă loc... începând cu nașterea Universului... ca să se ajungă la crearea ta? Exact așa cum ești TU!?”

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Noi suntem deja una cu Dumnezeu

În povestea lui Adam și a Evei se vorbește de un șarpe care trăia în Arborele Cunoașterii. Acesta era un înger căzut care le transmitea celor care doreau să îl asculte mesaje distorsionate. Biblia îl numește Prințul Mincinoșilor. Șarpele le-a spus oamenilor încă inocenți: - Vreți să fiți la fel ca Dumnezeu?
Întrebarea părea simplă, dar ascundea o capcană. Dacă oamenii i-ar fi răspuns: - Nu, mulțumesc. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. ei ar fi continuat să trăiască în Paradis. 
Din păcate, ei i-au răspuns: - Da, dorim să fim la fel ca Dumnezeu. Ei nu au sesizat minciuna. Au mâncat din fructele copacului, au înghițit minciuna, și astfel au murit.
Lucrul care i-a determinat să mănânce din fructe fără a sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte să cunoască îndoiala, ei nu dețineau nici un fel de cunoaștere. Oamenii trăiau în mod direct adevărul din fața lor. După ce au acceptat minciuna, ei nu au mai crezut că sunt una cu Dumnezeu. Începând din acel moment, ei au început să-L caute pe Dumnezeu. A…