Skip to main content

Efectul Pygmalion

Odată demult pe o insulă din mediterana trăia un rege numit Pygmalion. Idealist convins regele nostru, deşi bogat şi inteligent nu reuşea să îşi găsească o femeie care să fie pe măsura lui. Din durere şi dezamăgire s-a apucat şi şi-a sculptat o femeie. Sculptura a ieşit perfectă, de o frumuseţe rară şi regele s-a îndrăgostit de ea. Acesta o numeşte Galateea. Văzând pasiune şi nebunia dragostei lui, zeiţa Afrodita insuflă viaţă statuii şi o transformă în cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Regele va trăi alături de această femeie până la adânci bătrâneţi.
De fapt, efectul Pygmalion este o artă. Este arta de a vedea ce este mai bun în oameni. Principiul pe care funcţionează este că oamenii vor tinde să sa comporte în raport cu tine aşa cum tu îi vezi. Este celebru experimentul profesorului Rosenthal care a format o clasă de copii obişnuiţi şi a comunicat profesorilor că vor trebui să predea la o clasă de copii excepţionali. Rezultatul uimitor a fost că profesorii s-au comportat cu acei copii ca şi cu nişte copii geniali, iar rezultatele copiilor au fost ale unor copii geniali. Profesorii punându-le eticheta de copii geniali au determinat în copii un comportament de învăţare peste medie.

Avem tendinţa să privim oamenii printr-un filtru, filtru format din credinţele noastre, principiile noastre şi experienţa noastra. Dacă aşteptările noastre de la un om sunt mici şi negative este foarte probabil să obtinem exact ceea ce aşteptăm. Se numeşte etichetare. Când punem o etichetă omul sau grupul de oameni simte acest lucru şi va tinde să se comporte conform “profeţiei”  în raport cu noi. Aşteptându-te ca oamenii să se comporte într-un anumit fel, ceva din atitudinea ta faţă de ei se va schimba, ei vor simţi asta şi se vor comporta conform aşteptărilor tale.

Fiecare om are o latură bună şi dacă aşteptările tale sunt pozitive, vei genera un comportament pozitiv.


Comments

V-a plăcut și...

Ce am învățat de la concertul Scorpions?

Săptămâna trecută am avut parte de o mult dorită și necesară ieșire din cotidian: am fost la concertul Scorpions la București.

Mă așteptam să fie fain, dar mă bucur să pot spune că mi-a depășit așteptările. În afară de muzica bună, acest concert a venit la pachet cu niște reflecții importante și confirmări cu privire la ceea ce înseamnă succes și a-ți trăi viața în termenii tăi, lecții esențiale dacă vrei să trăiești o viață plină de sens.
Să încep cu începutul: Înclin să cred că toată lumea știe cine este ”Scorpions” și probabil multora le plac melodiile lor, mai ales baladele care au un mesaj foarte puternic și o linie melodică foarte faină. În ciuda faptului că îmi place ”Scorpions”, nu pt spune că sunt un mare fan (chestia asta cu fanii înrăiți pur și simplu nu mă caracterizează, la mine există doar lucruri și oameni pe care fie îi apreciez, fie îmi plac foarte mult... dar fără a călca pe picioare sau în picioare pe nimeni pentru asta J). Deși cei de la ”Scorpions” sunt oameni cu …

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Să nu renunți niciodată!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane.
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu?
În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspi…