Skip to main content

Dumnezeu te-a creat perfect

Noi suntem – fiecare dintre noi – o piesă dintr-un puzzle imens.
Într-un puzzle nu există o piesă mai importantă decât alta! TOATE piesele sunt importante!!! Iar dacă oricare dintre aceste piese lipsește, puzzle-ul este incomplet.

Fiecare a venit ”aici” să fie el însuși, nu altcineva!!!
Și totuși, adesea mulți dintre noi ne uităm cu jind la Dl. X sau la Dna. Y și am vrea să fim ca ei, pentru că avem impresia că e mai fain... Dar e greșit!
Cel mai fain e să fii tu însuți – un original -, într-o lume unde mulți încearcă să fie copii.

Lumea are nevoie de FIECARE dintre noi așa cum suntem noi!!! Lumea nu are nevoie de 100 de copii ale lui X.

Ați văzut ce supărați sunt cei mici când la câte un concurs unde trebuie să adune piesele să completeze un puzzle, le vine de 5 ori aceeași piesă?!... Încât au câte 3 piese de un fel, 4 piese de alt fel... o mulțime de piese... însă la final puzzle-ul este incomplet pe jumătate, pentru că majoritatea sunt dubluri?!...


Fără ORICARE dintre noi puzzle-ul este incomplet!
Nu ai ce face cu 10 piese de același fel! Îți trebuie FIECARE bucățică, FIECARE piesă să fie la locul ei, pentru că numai astfel puzzle-ul poate fi întreg!



Tu nu ai venit ”aici” să fii perfect!
Ai venit ”aici” să FII TU!
În aceasta se reflectă perfecțiunea!


P.S. - Despre acest subiect vom vorbi și în cadrul seminarului din luna aceasta, ”Dumnezeu te-a creat perfect” (mai multe detalii aici).

Dacă dorești să vii la seminar, te aștept cu mare drag! Te poți înscrie accesând link-ul de mai jos:
http://eepurl.com/c9znz1


Sursă: [photo]

Comments

V-a plăcut și...

”Îți dai seama câte întâmplări și alegeri au trebuit să aibă loc... începând cu nașterea Universului... ca să se ajungă la crearea ta? Exact așa cum ești TU!?”

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Noi suntem deja una cu Dumnezeu

În povestea lui Adam și a Evei se vorbește de un șarpe care trăia în Arborele Cunoașterii. Acesta era un înger căzut care le transmitea celor care doreau să îl asculte mesaje distorsionate. Biblia îl numește Prințul Mincinoșilor. Șarpele le-a spus oamenilor încă inocenți: - Vreți să fiți la fel ca Dumnezeu?
Întrebarea părea simplă, dar ascundea o capcană. Dacă oamenii i-ar fi răspuns: - Nu, mulțumesc. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. ei ar fi continuat să trăiască în Paradis. 
Din păcate, ei i-au răspuns: - Da, dorim să fim la fel ca Dumnezeu. Ei nu au sesizat minciuna. Au mâncat din fructele copacului, au înghițit minciuna, și astfel au murit.
Lucrul care i-a determinat să mănânce din fructe fără a sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte să cunoască îndoiala, ei nu dețineau nici un fel de cunoaștere. Oamenii trăiau în mod direct adevărul din fața lor. După ce au acceptat minciuna, ei nu au mai crezut că sunt una cu Dumnezeu. Începând din acel moment, ei au început să-L caute pe Dumnezeu. A…