Skip to main content

Supa instant şi Părintele Necula

Acuma două săptămâni am fost la conferința Părintelui Constantin Necula. A fost o încântare pentru sufletul meu. Părintele, cu o inimă cât Casa Poporului și o minte plină de înțelepciune ne-a vorbit despre ”Sfinții, îmblânzitori de civilizație”, o temă pe cât de intrigantă, pe atât de profundă. Ca să nu trec prea repede peste, voi aminti aici ideile care mi-au plăcut cel mai mult (pentru ca apoi să pot trece, de fapt, la subiectul și motivul acestui articol):

* Mecanismul lumii stă în iubire, nu în ură!

* Dumnezeu ne vrea vii!

* Sfinții se desenează din amănuntele vieții de zi cu zi. (cred că voi dezvolta această idee într-un alt articol, pentru că Părintele a abordat foarte frumos acest subiect).

* a ierta ca sfinții = a ierta necondiționat

* Să învățăm să rostim și să dăruim cuvintele care contează.

* Suntem chipul Slavei lui Dumnezeu.

* Ni se fură bucuria de a fi oamenii milei lui Dumnezeu.

* Dacă nu trăim în iertare reciprocă, nici o binecuvântare nu se pogoară peste noi.

Poate cea mai frumoasă definiție a prieteniei:
* Prietenii = Oameni pentru care ești gata să trăiești

* Pentru a înțelege realitatea celuilalt trebuie să privești prin fereastra prin care privește el.

* Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști. Ne-a cerut să fim buni, să fim blânzi, să fim drepți, dar nu tâmpiți. (Nicolae Steinhard)

O întrebare foarte bună:
* Gândește-te: Ce ar face Christos în locul tău?
(din păcate nu e la fel de simplu și să punem în practică.)

* Aveți grijă cum vă petreceți zilele, ca să reușiți să vă trăiți visele.

* Prostul este un nefericit înțelepnit în starea de proiect.

* Înainte de a cere, dă!

* Dumnezeu a venit să ne vindece de moarte.

* Bunătatea nu exclude dreptatea. Fii bun cu tine și blând cu ceilalți.

* Nu contează ce credem noi, ci cum crede Dumnezeu în noi.

* Să faci bine, nu te costă nimic. Să faci rău, te costă tot binele din lume.

* Singurele lucruri care merg cu voi în cer sunt lucrurile pe care le faceți cu mâinile voastre în lutul iubirii aproapelui.

* Nu suntem cerșetorii nimănui, îndreptați-vă spatele, ridicați-vă privirea și fiți demni! Dumnezeu e cu voi!


Ar mai fi fost și alte idei, dar rupte din context sunt mai greu de înțeles.

Și probabil că deja eşti mai mult decât nedumerit și te întrebi... ”ok... dar ce legătură supa instant cu Părintele Necula?”... Ei bine nici una! Însă vei înțelege în curând care e treaba cu titlul ăsta ciudat...

Motivul acestui articol, de fapt, îl constituie întâmplarea care urmează:
Când am plecat, în fața mea, o pereche dezbătea sesiunea de întrebări de la final: el era de părere că, Părintele nu dăduse un răspuns concret în privința unei anume întrebări, ea, ușor nemulțumită, susținea că, de fapt, toate întrebările au primit răspunsuri vagi.

Dacă nu aș fi fost din sală puteam să fiu de acord cu ei. Însă în afară de faptul că răspunsurile au fost cât se poate de clare, fără a da directive de genul: ”trebuie să faci așa” sau ”altfel”, au fost și cât se poate de sincere. Fără a lua o poziție sau alta în numele ”Bisericii”, ceea ce mi se pare cât se poate de corect, a dat la majoritatea întrebărilor răspunsuri chiar cu exemple din viața sa personală.

Însă așa cum a spus și părintele, fiecare este responsabil pentru ceea ce face!!! Și e normal să fie așa! De aceea ni s-a dat liberul arbitru!!! Să alegem!!! Să facem ce vrem! Numai că asta vine la pachet cu... responsabilitatea!!! Și cred că ”responsabilitatea” asta e destul de greu de digerat. Lumea (sau cei mai mulți) preferă directive:”Faceți așa!”, ”Faceți invers!” E mai ușor să dăm vina pe cineva, decât să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre.

Recunosc e mai simplu să-ți încălzești o supă instant decât să-ți prepari singur o ciorbă. Dar, ia gândește-te... cu ce chef mănânci supa aia instant și cu ce poftă mănânci ciorba făcută de tine acasă?!... Nu mai aștepta răspunsuri de-a gata și caută singur singur soluții!! Da, ascultă păreri... cere sfaturi... dar decizia la final ia-o așa cum simți tu că e mai bine pentru tine. Pentru, până la urmă, tu ești singurul expert din viața ta!!!
Și cum zicea și Părintele Necula: ”Nu o fi mare lucru, dar e lucrul nostru, e ciorba noastră.”

Nu te mai mulțumi cu ”supa instant” pe care ți-o servesc alții, nu mai aștepta să-ți spună alții ce să faci, trăiește-ți viața așa cum crezi tu (în termenii tăi)!

Nu te mai lăsa încorsetat de regulile și modul de a fi sau de a gândi al altcuiva. Noi nu suntem sclavi! Nimeni nu este o victimă! Fiecare este liber să facă ce vrea! Fiecare este liber să aleagă!

Sursă: [photo]

Comments

V-a plăcut și...

”Îți dai seama câte întâmplări și alegeri au trebuit să aibă loc... începând cu nașterea Universului... ca să se ajungă la crearea ta? Exact așa cum ești TU!?”

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Noi suntem deja una cu Dumnezeu

În povestea lui Adam și a Evei se vorbește de un șarpe care trăia în Arborele Cunoașterii. Acesta era un înger căzut care le transmitea celor care doreau să îl asculte mesaje distorsionate. Biblia îl numește Prințul Mincinoșilor. Șarpele le-a spus oamenilor încă inocenți: - Vreți să fiți la fel ca Dumnezeu?
Întrebarea părea simplă, dar ascundea o capcană. Dacă oamenii i-ar fi răspuns: - Nu, mulțumesc. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. ei ar fi continuat să trăiască în Paradis. 
Din păcate, ei i-au răspuns: - Da, dorim să fim la fel ca Dumnezeu. Ei nu au sesizat minciuna. Au mâncat din fructele copacului, au înghițit minciuna, și astfel au murit.
Lucrul care i-a determinat să mănânce din fructe fără a sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte să cunoască îndoiala, ei nu dețineau nici un fel de cunoaștere. Oamenii trăiau în mod direct adevărul din fața lor. După ce au acceptat minciuna, ei nu au mai crezut că sunt una cu Dumnezeu. Începând din acel moment, ei au început să-L caute pe Dumnezeu. A…