Elena Mocănașu

Linia de separaţie dintre succes și eșec poate fi exprimată în trei cuvinte: ”Nu am timp.”  (Franklin Field)

Nu am nevoie de permisiunea sau acceptul nimănui să fiu cel/ cea care sunt!

Rândurile de mai jos le-am scris în agendă într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, în timp ce așteptam, pe o bancă de la Păpădie. Și deși acest moment m-a mișcat profund și m-a marcat în același timp, de-abia în acest moment am simțit imboldul de a le da mai departe... După cum spuneam... într-o dimineață de noiembrie, destul de răcoroasă... stăteam pe o bancă din apropiere de la Păpădie... și... uitându-mă în sus pentru a putea cuprinde din priviri întreg monumentul ridicat pe locul vechii biserici: cruce, cădelniță etc – îmi dau seama că...  în locul în care mă aflu se ridica odinioară o biserică... realizez că de fapt sunt într-o biserică... (căci, cu siguranță, fiind atât de aproape de monument, locul unde se află în prezent respectiva bancă, odinioară făcea parte din biserică. Și ce nume frumos avea... Biserica Sfânta Sofia... sofia ( σοφία ) în limba greacă, de unde provine, înseamnă înțelepciune). Mergând mai departe pe firul gândirii, îmi dau seama, o dată în pl

Puterea unui singur om care crede în tine,  îți poate transforma universul. (Andreea Diaconu)

    Sunt binecuvântat/ă!

Nimeni nu-și va atinge scopul dintr-o singură încercare, nici nu-și va perfecționa viața cu o singură schimbare, nici nu va ajunge la înălțime după un ce a zburat o singură dată. Nimeni nu a trecut prin viață fără să fi călcat de multe ori greșit... Nimeni nu-și strânge recolta fără să fi îngropat multe semințe și să fi îngrășat multe pogoane de pământ. Nimeni nu se urcă în barcă fără să-i fie frică de furtună, nici nu ajunge la mal fără să vâslească mult. Nimeni nu simte iubirea fără să guste și lacrimile ei, nici nu strânge trandafiri fără să simtă țepii. Nimeni nu se face om fără să-l simtă pe Dumnezeu! Nimeni nu ajunge pe celălalt mal fără să fi făcut poduri pentru a trece. Nimeni nu poate judeca fără a-și cunoaște mai întâi propriile slăbiciuni. Nimeni nu atinge un ideal fără să se fi gândit de multe ori că își dorea un lucru imposibil. Nimeni nu cunoaște șansa până nu o întâlnește și o lasă să treacă. Dar reușește să ajungă când are lumina unui talent, când are multă vo

Important este să crezi în tine! Părerea celor din jur se schimbă zilnic.

Sunt așa cum m-a creat Dumnezeu.

Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: „Iisus Hristos bătând la uşă”. Toţi au admirat tabloul, frumuseţea şi blândeţea chipului lui Iisus, atitudinea lui blajină în faţa uşii. Toţi erau încântaţi şi aveau numai cuvinte de laudă, când cineva a spus: - Maestre, mi se pare că lipseşte ceva uşii. Ea n-are clanţă, cum se poate intra? Pictorul a răspuns: - Uşa, la care bate Isus, se deschide numai dinăuntru...     Tabloul lui Holman Hunt "Lumina Lumii“ e renumit. Mântuitorul Iisus Hristos nu poate deschide ușa și nu poate intra, decât dacă deschide cineva dinăuntru. Dacă noi nu deschidem ușa inimii, Hristos nu poate intra. Dumnezeu ne-a dat libertate. A deschide ușa și a-L primi pe Iisus în inimă este alegerea și responsabilitatea noastră. Surse: [ 1 ], [ 2 ], [ foto ].

de Alexandru Vlahuță Și-au tremurat stăpânii lumii La glasul blândului profet Și-un dușman au văzut în fiul Dulgherului din Nazareth! El n-a venit să razvrătească Nu vrea pieirea nimănui; Desculț, pe jos, colindă lumea Și mulți hulesc în urma Lui. Și mulți cu pietre Îl alungă Și râd de El ca de-un smintit: Iisus zâmbește tuturora- Atotputernic și smerit! El orbilor le dă lumina, Și muților le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întărește, Pe morți îi scoală din mormânt. și tuturor deopotrivă. Împarte darul Lui ceresc- Și celor care cred într-Însul, Și celor ce-L batjocoresc. Urască-L cei fără de lege... Ce-i pasă Lui de ura lor? El a venit s-aducă pacea Și înfrățirea tuturor. Din toată lumea asupriții În jurul Lui s-au grămădit Și-n vijeliile de patimi La glasul Lui au amuțit: "Fiți blânzi cu cei ce vă insultă, Iertați pe cei ce vă lovesc, Iubiți pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmașie se pornesc"...

Iubirea şi compasiunea încep cu mine!

Gitanjali, Cântul XII – Rabindranath Tagore Timpul călătoriei mele este lung; calea pe care o am de străbătut este fără sfârșit. Am ieșit pe aripile primei raze de lumină și mi-am urmat drumul prin singurătățile lumilor, lăsând urma trecerii mele pe atâtea stele. Calea cea mai lungă este cea care mă apropie cel mai mult de tine, și modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce la perfecta simplitate a acordului. Călătorul trebuie să bată la toate porțile înainte de a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară pentru a ajunge în sfârșit la templul cel mai lăuntric. Lăsat-am ochii mei să rătăcească departe înainte de a-i închide și a spune: Tu ești aici. Această întrebare, această așteptare se topește în lacrimile a o mie de fluvii și cufundă lumea sub valul acestei certitudini: Eu sunt. Sursă: [ foto ]