Skip to main content

Ce am învățat de la concertul Scorpions?

Săptămâna trecută am avut parte de o mult dorită și necesară ieșire din cotidian: am fost la concertul Scorpions la București.

Mă așteptam să fie fain, dar mă bucur să pot spune că mi-a depășit așteptările.
În afară de muzica bună, acest concert a venit la pachet cu niște reflecții importante și confirmări cu privire la ceea ce înseamnă succes și a-ți trăi viața în termenii tăi, lecții esențiale dacă vrei să trăiești o viață plină de sens.
Să încep cu începutul:
Înclin să cred că toată lumea știe cine este ”Scorpions” și probabil multora le plac melodiile lor, mai ales baladele care au un mesaj foarte puternic și o linie melodică foarte faină. În ciuda faptului că îmi place ”Scorpions”, nu pt spune că sunt un mare fan (chestia asta cu fanii înrăiți pur și simplu nu mă caracterizează, la mine există doar lucruri și oameni pe care fie îi apreciez, fie îmi plac foarte mult... dar fără a călca pe picioare sau în picioare pe nimeni pentru asta J).
Deși cei de la ”Scorpions” sunt oameni cu mult trecuți peste 50 de ani (ceea ce nu realizasem înainte de concert, imaginea mea despre ei fiind cea din ”Wind of Change” sau ”White Dove”, care au fost filmate cu vreo 20 de ani în urmă...), nu s-au dezmințit, și au cântat aproape 2 ore fără întrerupere și fără să plictisească. De fapt prima oră nici nu ne-am dat seama când a trecut, puteai să juri că nu au trecut mai mult de un sfert de oră de când începuseră să cânte.

Oamenii au valoare și oferă valoare, nu există nici o urmă de îndoială în privința asta.
Își respectă publicul, își respectă meseria și nu fac rabat de la calitate, dând dovadă de mare profesionalism. Nici nu ar fi fost atât de recunoscuți și de îndrăgiți (cu alte cuvinte nu ar fiavut atâta succes), dacă lucrurile ar fi stat altfel.

Si te întrebi...  cum este oare posibil?!...
Nu-mi dădusem seama înante de concert, dar oamenii ăștia sunt împreună de 53 de ani!!!... Da, ai citit bine: sunt împreună de peste 50 de ani!!!

Iar întrebarea îmi revine obsesiv în minte:
- Cum e posibil?!...
Sunt sigură că nu a fost ușor, dar uite că oamenii strâng zeci de mii de spectatori și după 50 de ani.

Și-ți rulează în minte tot felul de idei... se ridică semne de întrebare... ba chiar și de mirare... te ”minunezi”... și pe bună dreptate.
Însă la final, un lucru este cert:
Oamenii au valori și calități umane de nezdruncinat, cum ar fi prietenia, loialitatea, integritatea, dedicația, răbdarea. O pasiune infinită pentru muzică. Iubire și respect pentru publicul lor. (Apropo, spre deosebire de alte ”vedete”, știau că se află în România, au spus câteva cuvinte în românește, au afișat steagul românesc și la începutul și la sfârșitul spectacolului.) Mă gândesc că, pe lângă toate astea, au și multă recunoștință pentru că fac ceea ce fac: muzică!
Pentru că altfel nu cred că ar fi fost posibil să reziste tot acest timp. Ai nevoie de ancore puternice pentru a reuși, mai ales în lumea lor, unde mulți au probleme legate de orgoliu, mândrie, faimă, bani.

Mi se pare ireal!
Oamenii ăștia au iubit atât de mult muzica, încât au trecut peste toate celelalte! Au găsit o cale. Și mi se confirmă o dată în plus cât de important este în viață să faci ceea ce iubești. Să-ți urmezi visul! Să faci ceea ce faci cu pasiune.

Oamenii sunt atemporali, atât prin melodiile și mesajele pe care le creează și le transmit, cât și prin faptul că în ciuda greutăților cu care s-au confruntat într-o Germanie postbelică, au reușit să transcendă frica și ura de după cel de-al II-lea Război Mondial. Și au reușit să-și facă lumea și viața frumoasă, ceea ce este cu atât mai remarcabil!


Căteva concluzii (lecții de pus în practică) ar fi următoarele:

1. Totul depinde de tine! De mine! De fiecare în parte!
Cum spun deseori: nu este ușor, dar se merită!

2. Urmează-ți visul!
Habar nu ai unde poți fi peste 50 de ani... :)

3. Fiecare se află aici cu un rost!

4. Nu te mai compara!
Ce ar fi fost dacă cei de la Scorpions s-ar fi gândit că există deja suficiente formații rock, astfel încăt nu are rost să se mai apuce și ei să cânte. Lumea ar fi fost mult mai ”săracă” fără ei!

5. Fă ceea ce faci din toată inima! (din iubire!)
Pentru că ceea ce faci ar trebui să fie expresia iubirii în lume (oricât de mic și neimportant ți-ar putea părea lucrul pe care îl faci).
Noi pentru asta am venit aici, de fapt: Să fim expresia iubirii în lume!

. . . . . .

Comments

V-a plăcut și...

Lumina este totul

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurti)

Să nu renunți niciodată!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane.
Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale.
Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu?
În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de modeling, i-a spus modelei aspi…