Interviu ”Cărți Bune” {17.12.2016}

Elena Mocănaşu este blogger, trainer de dezvoltare personală şi fotograf profesionist. Silvia Albu, redactor la Cărţi Bune, a reuşit să obţină un interviu de la aceasta. Vezi în continuare ce a ieşit!
Silvia AlbuCine esti, de fapt, Elena Mocănaşu?
Elena Mocănaşu: O super-întrebare. Și aș putea începe cu povestea mea: sunt fiică, soră, mamă, etc… Am avut și eu provocările mele, asemeni fiecăruia dintre noi… Și am trecut peste încercări… Mi-am depășit limitări (încă mai lucrez la asta)… Îmi place și mi-a plăcut întotdeauna să ajut oamenii (de altfel, întreg poporul român suferă de ”ajutită”)… Am o fetiță extraordinară, care este, de fapt, cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată… cel mai minunat dar pe care l-am primit vreodată… Încerc să ”cresc” un pic mai mult în fiecare zi… Mă strădui să devin un om mai bun… Mă pasionează fotografia macro… Îmi place să mă bucur de lucrurile mărunte…
Dar oricânt de interesantă ar putea părea pentru unii sau de neinteresantă pentru alții această poveste, rămâne doar o poveste. Pentru că eu sunt mult mai mult decât atât. Fiecare dintre noi este mult mai mult decât povestea lui.
Iar în adevăr… eu sunt iubire, asemeni fiecăruia dintre noi (chiar dacă mai am încă ”ziduri” de dărâmat)…
În esență… eu sunt lumină (însuși numele meu are această semnificație) și am început din ce în ce mai mult să-mi asum aceasta…
Sunt copilul divin al lui Dumnezeu… perfectă în imperfecțiunea mea… fără de început și fără de sfârșit…
Nu sunt o picătură într-un ocean (așa cum am fost învățați să credem), ci sunt întregul ocean condensat într-o picătură. Așa cum este fiecare dintre noi.
Eu sunt creatoarea propriei mele vieți… și, în prezent, mă strădui să mă dezvăț (dez-învăț) multe lucruri, ca să-mi dau voie să fiu mai mult, nu să fac mai mult.
Pe scurt… Eu sunt!
Silvia AlbuCe-ți place și ce te pasionează?
Elena Mocănaşu: Sinceră să fiu nu prea știu cu ce să încep… Așa că voi începe cu începutul :) : IUBESC CĂRȚILE. Pe bune. Am o bibliotecă imensă și îmi aduc aminte că la un moment dat, acum mulți ani, eram pe jumătate supărată, pe jumătate tristă pentru că în timp uit multe din lucrurile pe care le-am citit. Din fericire, frustrarea mea nu a durat prea mult, pentru că am înțeles că de fapt ceea ce am citit este important pentru că îmi deschide noi orizonturi și mă transformă în permanență în cea care sunt azi (fie că-mi aduc aminte sau nu fiecare detaliu din cele ce am citit).
Îmi place foarte mult filosofia (am avut o prietenă bună, studentă la Iași, la Filosofie, și îmi aduc aminte cu mare drag de conversațiile și corespondența din acea perioadă, încă mai păstrez scrisorile de atunci – era o altă ”eră”… cu scrisori adevărate… ).
Îmi place psihologia (și chiar am fost sfătuită la un moment dat să dau la Psihologie, însă nu am rezonat foarte mult cu sistemul de la noi, așa că am preferat să fac lucrurile în felul meu).
Iubesc India și tot ce ține de ea: cultură, istorie, tradiții, filosofie, și cu siguranță această pasiune a mea (care s-a mai atentuat în ultimii ani) m-a influențat foarte mult în devenirea mea. Cu siguranță, nu aș fi fost aceeași fără ea, fără cărțile lor sacre sau fără filosofia lor aș fi fost foarte ”săracă”.Pentru mine a fost o adevărată hrană pentru suflet!
O altă pasiune, despre care nu știe multă lume, o constituie artele marțiale (am practicat 4 ani Aikido, în adolescență, iar nivelul de armonie pe care-l resimt acum, acolo își are rădăcinile.)
Pot spune cu certitudine că Aikido și ”India” mi-au schimbat cursul vieții și, în același timp, mi-au modelat-o.
Iubesc România și tot ce are legătură cu ea, de la locuri și povești, până la tradiții și istorie.
Iubesc muzica!
Îmi place mult și marketingul, dar am început, încet dar sigur, să mă desprind și să mă concentrez pe o singură direcție, căci pentru prea mult timp m-am disipat în prea multe direcții, tocmai pentru că îmi plac și mi-au plăcut întotdeauna foarte multe lucruri. Pentru că poți găsi frumosul în atât de multe locuri…
Mă pasionează limbile străine… tocmai pentru că am nevoie să înțeleg, îmi place să cercetez și să descopăr lucruri noi… (vorbesc fluent engleză și franceză, iar limba greacă la nivel conversațional).
Trecând la lucruri cărora le-am dedicat și le voi dedica în continuare o mare parte din viață (la modul serios, de această dată) este să fac fotografie și să încurajez oamenii. Am realizat într-un final că acesta este drumul meu, la asta mă pricep cel mai bine (și, oricum, mi-am dat seama de curând că fac și una și cealaltă de vreo 20 de ani, numai că lipsa ”focusului” își spune cuvântul…)
Fotografia macro m-a învățat, o dată în plus, să văd frumosul din jurul meu. Peste tot în jurul meu. Pentru că frumosul este pretutindeni, dacă ai ochi să îl vezi. Dar pentru asta trebuie să te ”dezlipești” puțin de telefonul mobil, care a început să fie substitut pentru prea multe lucruri cred. Este imposibil, ca pe durata unei zile să nu vezi ceva frumos, dacă ești atent la ce se petrece în jurul tău.
Goethe ne îndemna să nu lăsăm nici o zi să treacă fără să vedem ceva frumos, să auzim ceva frumos sau să citim ceva frumos.
Și, din păcate, nu mai țin minte cine spunea că: ”Dacă ești atent  și cauți să găsești tot frumosul din jurul tău, în cele din urmă, vei deveni acel frumos.”
Îmi place să ”cresc”, cred că am mai spus asta… Și a fost dintotdeauna o constantă în viața mea. Iar setea de cunoaștere, se pare că nu este așa ușor de potolit pentru unii dintre noi. Vă asigur că i-am înnebunit pe cei apropiați din această cauză. Și sinceră să fiu, am crezut că după venirea fetiței mele, ”o să-mi treacă”… dar se pare că nu a fost să fie… iar de-acuma încolo mă îndoiesc că acest lucru se va mai întâmpla. După cum spunea  Russell G. Alexander: ”Viața nu este ascensiune. Este creștere. Nu merge în sus, ci se extinde în afară, în toate direcțiile.”
Silvia AlbuCare este proiecția ta/viziunea ta pentru viitor?
Elena Mocănaşu: Ceea ce-mi doresc cel mai mult și din toată inima este ca din ce în ce mai mulți oameni să aibă grijă de ei, să se simtă bine în pielea lor, să se accepte așa cum sunt și să aibă compasiune pentru ei și pentru ceilalți astfel încât să-i inspire și pe ceilalți din jurul lor să facă la fel.
După ce am susținut seminarul ”Fericirea se învață”, o prietenă m-a întrebat ”De ce acest seminar?…”, iar primul lucru care mi-a venit în minte, fiind de altfel și răspunsul pe care i l-am dat a fost:
”Din egoism. Îmi doresc ca tot mai multă lume din jurul meu să fie fericită, ca să fiu și mai fericită decât sunt deja.”
Cred că are logică… Ne vine mult mai ușor să fim fericiți și amabili, când întâlnim oameni fericiți și amabili, corect?!… Iar în seminarul ”Iubirea ta începe cu tine”, am dus această idee la rang de provocare, care suna astfel:
”Ce-ar fi să fim toți atât de egoiști și să ne iubim atât de mult, astfel încât să îi iubim pe toți cei care ne ies în cale?
Ce-ar fi să ne acceptăm în totalitate așa cum suntem, astfel încât să nu mai judecăm pe nimeni și să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt?”
Silvia AlbuCare sunt proiectele tale?
Elena Mocănaşu: Direcția principală (acum, că tot mi-am descoperit ”drumul” meu) sunt aceste seminarii pe care, sinceră să fiu, nu știu exact în ce categorie să le încadrez, pentru că în parte țin de dezvoltarea personală… în parte țin de inteligență emoțională… Pentru mine cel mai important este faptul că le dă oamenilor încredere și îi ajută să aibă mai multă compasiune față de ei înșiși și mai multă iubire de sine, sinceră și autentică.
Cine este bine cu el și bun cu el, va fi bun și cu cei din jurul lui. Și, deși contextul variază, avem mai toți aceleași lecții de învățat, aceleași provocări de depășit; important este să fii dispus să faci… dacă ești dispus să faci ceva în sensul ăsta sau preferi să te lamentezi. Eu cred din tot sufletul că noi nu suntem victime!
Așadar anul următor voi continua să susțin câte un seminar pe lună și, deși temele variază, subiectele principale sunt: compasiunea și iubirea de sine, încrederea și convingerile limitative și progrămelele subconștiente care ne conduc viața în mod automat.
Iar în plan secund, voi continua să fac fotografie macro, marea pasiune a vieții mele.
Silvia AlbuTe rog să transmiţi un gând/o idee pentru cititorii ”Cărți bune”?
Elena Mocănaşu: Să fie sceptici/ să pună totul sub semnul întrebări și să fie curioși, ceea ce îi va ajuta să-și trăiască viața așa cum vor ei (nu cum le dictează unii și alții, pornind de la cei din jur și  întreaga societate și până la programele învechite dobândite din fragedă copilărie).
Silvia Albu: Unde poţi fi contactată?
Elena Mocănaşu: Mă puteți găsi la:
Cea mai cuprinzătoare galerie cu fotografiile mele macro o găsiți aici:
Silvia Albu: Multumesc, Elena!
Elena Mocănaşu: Mulțumesc, Silvia, pentru acest interviu și pentru tot ceea ce faci!


Sursă: www.cartibune.eu