Elena Mocănașu

  "Nu o să uit niciodată Crăciunul din acel an. Aveam 14 ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină. Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei. Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi,

 Ce-ai spune dacă tot ce știai despre iertare este greșit?... Acum câteva zile am dat peste următorul citat”Iartă-i pe cei care nu au știut să te iubească. Ei te-au învățat cum să te iubești pe tine însuți.” și mi-am dat seama că ar fi o idee bună să abordez acest subiect – iertarea - , deși nu este unul ușor ”digerabil” și de cele mai multe ori preferăm să-l evităm. Iertarea este o componentă importantă a iubirii de sine, pentru că fără iertare rămânem blocați undeva într-un moment din trecut, la care revenim și care ne zgârie pe creier ca acul pe o placă  de patefon deteriorată. De aceea, atunci când ne iertăm pe noi și pe ceilalți, ne eliberăm de energiile negative, care ne țin prizonieri în suferința/ trauma ce a avut loc poate cu mulți ani în urmă. Când iertăm desfacem lațul care ne țintuiește de acel moment dureros și la care revenim de fiecare dată când trecem prin situații asemănătoare sau întâlnim un anumit tip de oameni. Și de vreme ce rana nu a fost vindecată, de vreme ce le

- Asta e nașpa... și aia e nașpa... și cealaltă e nașpa, strigă copilul către mama sa. VIAȚA ESTE NAȘPA!... Moment în care îmi dau seama că la aceeași concluzie au ajuns și mulți adulți. Dar în ciuda faptului că viața nu e întotdeauna ”roz”, situația stă puțin diferit, pentru că VIAȚA ESTE ATÂT DE NAȘPA SAU DE FRUMOASĂ, PE CÂT ȚI-O FACI! Dacă nu-ți place ceva, schimbă! Dacă nu-ți place unde ești, pleacă de acolo! Este mult mai ușor să te plângi, în loc să încerci să găsești soluții!... Dar tocmai aici este capcana, atunci când cauți scuze, te complaci în situația de victimă. Trebuie să vină altcineva să te salveze. Aștepți să facă altcineva CEVA. Dar de vreme ce situația te deranjează pe tine, TU trebuie să faci ceva în legătură cu asta. În încheiere am o întrebare pentru tine: - Viața ta ce fel este?