Elena Mocănașu

Carl Jung a spus că ”Cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte un copil este viața netrăită a părinților”. Mulți dintre noi nici nu-și dau seama cât de mult își rănesc copiii, proiectând asupra lor toate lucrurile pe care și le-au dorit să le facă și nu le-au făcut sau visele pe care le-au avut și nu le-au realizat, în speranța de a le împlini măcar prin copii. Marea majoritate nici nu-și dau seama ce povară imensă pun pe umerii copiilor lor, condamnându-i și pe ei, la rândul lor, la o viață de neîmplinire și nefericire. Ce te face să crezi că el/ ea – copilul tău – își dorește să fie doctor, cum ai vrut tu?!... sau avocat?!... sau profesor?!... sau cine știe ce... Ce te face să crezi că al tău copil trebuie să aprecieze sau să-i placă lucrurile care-ți plac ție?! Ce te face să crezi că al tău copil vrea să fie cum ești tu?! (deși șansele sunt foarte mari, pentru că, de cele mai multe ori, ”așchia nu sare departe de trunchi”, nu-i așa?) Ce te face să crezi că al tău copil trebuie...

Pentru că articolul precedent despre școală ( pe care îl poți găsi aici ) risca să se lungească prea mult am preferat să detaliez unele aspecte în acest articol. Pentru că noi suntem foarte recunoscătoare pentru dascălii pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale (sper din tot sufletul că vom da peste astfel de oameni și în viitor). La grădiniță am avut noroc de o educatoare minunată, Dna. Lăcrămioara Hondrilă; când am intrat la școală, am dat peste un învățător tare fain, Dl. Liviu Roman, oameni frumoși care nu ”taie aripi”, ci, din contră, inspiră și insuflă încredere, ceea ce este un lucru extraordinar într-o lume în care prea mulți oameni sunt obișnuiți să critice și să minimizeze, iar când este vorba despre cei mici, acest lucru este cu atât mai grav și cu repercursiuni pe întreaga viață (deși nimeni nu-și bate capul să privească lucrurile așa în profunzime). Toate meseriile sunt importante, precum fiecare om, fiecare dintre noi este  important și fiecare își are locul să...

Felicitare făcută de Theona pentru Domnul Învățător* Ieri a fost premierea la școală. În ciuda faptului că atmosfera a fost cam încordată din cauza părinților nemulțumiți (fie din cauză că nu le dă Domnu’ învățător mai multe teme la copii, fie din cauză că nu se fac serbări – în care să streseze copii vreo oră-două, de dragul părinților -, fie pentru că nu face nu știu câte activități și ieșiri cu copiii – în ciuda faptului că anul trecut a încercat să facă diverse lucruri, dar s-a lovit în mare parte de indiferența părinților). A fost frumos. Dar cel mai mult mi-a plăcut descrierea pe care i-a făcut-o Theonei (a făcut o mică descriere fiecărui copil care a primit diplomă). Despre Theona a spus că este ”artista clasei”, că este ”cel mai fericit copil pe care l-a avut în toate generațiile de elevi”, că este săritoare să-și ajute colegii (de multe ori chiar înainte de a termina ce are ea de făcut – ceea ce nu e ok, din punctul meu de vedere), că este un copil creativ și plin ...