Elena Mocănașu

  Era odată un rege care-și petrecuse viața purtând războaie și adăugând noi pământuri împărăției sale. La șaizeci de ani își dădu seama că nu învățase prea multe despre viață și despre rostul ei. Îi chemă deci pe toți boierii și sfetnicii săi și le porunci: - Luați toți banii din visteriile mele și mergeți în cele patru colțuri ale pământului și căutați cărți de înțelepciune, căci aș vrea în sfârșit să cunosc adevărata înțelepciune a vieții. Sfetnicii luară sacii cu galbeni și se răspândiră în toate colțurile pământului. Se întoarseră după șapte ani, urmați de 40 de cămile încărcate cu tot felul de cărți mari și mici. Un adevărat munte de cărți rare. Văzându-le, regele spuse: - Am 67 de ani, nu voi reuși niciodată să citesc toate aceste cărți. Faceți-mi un rezumat! Fură chemați cei mai mari oameni de litere din lume, care se puseră pe treabă, iar după șapte ani îi înmânară regelui un strălucit rezumat al acelei comori de înțelepciune. Dar cu acest rezumat tot mai puteai încă

  Un șoim fusese prins de un țăran și trăia legat de un picior în curtea unei ferme. Nu se resemnase însă să trăiască la fel ca un pui oarecare. Începuse să dea lovituri de cioc funiei care-l ținea legat de un stâlp puternic al cotețului de găini. Fixa cu privirea cerul azuriu și pornea spre el din toate puterile sale. Dar funia îl trăgea în jos. Încercă săptămâni de-a rândul, până când pielea de la picior îi era toată o rană, iar frumoasele lui aripi tot mai jumulite. Până la urmă se obișnui. După câteva săptămâni îi plăcea chiar și gunoiul puilor. Se mulțumi să scurme prin pământ. Astfel, nu-și dădu seama că ploile de toamnă și zăpada iernii făcură să putrezească funia cu care era legat. Ar fi fost de-ajuns o ultimă, slabă lovitură și șoimul s-ar fi întors la libertate, stăpân al cerului. Dar n-o mai dădu. ~ Bruno Ferrero ~ (Seria  ”Istorioare pentru suflet”  de Bruno Ferrero o puteți găsi  aici .) Sursă [ foto ]

Cei mai mulți dintre noi nu vor câștiga premiile cele mari ale vieții. Nu vor deveni milionari, nu vor fi aleși președinti, nu vor lua premiul Nobel. Dar ne putem bucura de micile bucurii ale vieții. O mângâiere. Un sărut pe obraz. Luna plină. Un loc liber într-o parcare. Un foc de artificii. Un apus de soare. Bucură-te de micile plăceri ale vieții! Sunt din belșug pentru fiecare dintre noi.   ~ Bruno Ferrero ~ (Seria  ”Istorioare pentru suflet”  de Bruno Ferrero o puteți găsi  aici .) Sursă [ foto ]

La acest început de an vă recomand să citiți o colecție de povestioare scrise de Bruno Ferrero, care îmi este tare dragă (de vreo 12 ani 😊 ). Cu siguranță tuturor ne este de folos un dram în plus de încredere și optimism.   Colecția ”Istorioare pentru suflet” se adresează atât copiilor, cât și adulților, povestioarele înfățișând diverse întâmplări, ce ne invită să medităm la sufletul nostru și la ceea ce este cu adevărat important în viața noastră, îndemnându-ne să ne reconsiderăm atitudinea față de semeni și față de Dumnezeu. Gândurile bune mereu lasă urme în mintea noastră, iar în aceste scurte povestiri putem descoperi multă emoție, blândețe, iubire. Pe parcursul acestor pagini vom descoperi o nouă lume, aceste povestioare fiind adevărate picături de înțelepciune, ce vibrează pe teme precum durerea și bucuria, credința și iubirea, viața și moartea, timpul și eternitatea. O scurtă precizare: un sfat nu este o regulă de urmat ori o lege de respectat, ci o simplă sugestie, o

  Un suflet de curând ajuns în cer s-a întâlnit cu Sfântul Petru. Sfântul l-a luat pe acel suflet la o plimbare prin cer. Amândoi se plimbau prin niște ateliere mari pline de îngeri. Sfântul Petru s-a oprit la primul atelier și a zis: - Iată atelierul de primire. Aici se primesc toate cererile făcute lui Dumnezeu prin rugăciune.   Sufletul a privit atelierul plin ochi de îngeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea întreagă.   Au mers mai departe până ce au ajuns la următorul atelier. Aici Sfântul Petru i-a zis: - Iată atelierul de împachetare și livrare. Aici, harurile și binecuvântările cerute de oameni sunt împachetate   și trimise persoanelor care le-au solicitat.   Sufletul a văzut cât de mare era forfota în acest atelier. Atâția îngeri lucrau acolo câte rugăminți erau de împachetat și trimis pe Pământ.   În final, în colțul cel mai îndepărtat din încăpere, s-au oprit la ultimul atelier. Spre surprinderea lui, era doar un în