Elena Mocănașu

Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ceea ce se întâmplă în viața noastră? ”Înseamnă să accepți faptul că tu însuți (nimeni altcineva) ești creatorul a tot ceea ce esperimentezi. Al tuturor evenimentelor pe care le trăiești” , după cum spunea Dr. Hew Len (creatorul terapiei Ho oponopono). El era conștient că declarația sa poate fi șocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea oamenilor, fiind o idee greu de digerat într-o societate în care ne-am obișnuit să ne găsim scuze la tot pasul, să dăm vina pe alții pentru ceea ce nu merge în viața noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victimă. Ho oponopono - Terapia iertării Accesul la miracol și, implicit, la supraconștient, nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. Este vorba despre redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea infantilității. Problema adulților este că și-au pierdut inocența și și-au accentuat infantilitatea prin evita...

HO'OPONOPONO este o veche metodă hawaiiană de purificare, de ștergere a unor programe mentale greșite, pentru atingerea unui nivel înalt de bunăstare, sănătate și pace. Simplu spus, Ho'oponopono înseamnă „a îndrepta lucrurile” sau „a corecta o greșeală”. Potrivit străvechilor hawaiieni, greșelile apar din gândurile care se manifestă în urma unor amintiri dureroase din trecut. Metoda reprezintă o cale de a elibera energia acestor gânduri dureroase sau greșeli care provoacă boli sau dezechilibre. Pe scurt Ho'oponopono este o modalitate de rezolvare a problemelor. Însă tot procesul se desfășoară în interiorul nostru. Ho’oponopono ne spune că nu este nimeni acolo în afara noastră, sunt doar gândurile noastre despre oameni și situații și tot ceea ce este în viața noastră suntem noi și gândurile noastre, noi și “programele” noastre. O terapie de iertare și vindecare În urmă cu 20 ani, psihologul Ithaleakala Hew Len frapa lumea științifică cu terapia Ho’oponopo...

”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul, se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării. Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului. Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră, în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina este totul.” (J. Krishnamurt...