Elena Mocănașu

Art illustration by Cristina Ion . Săptămâna trecută am ascultat conferința lui Marianne Williamson (care este transmisă și online). Nu mai făcusem asta de multă vreme, dar am simțit că mi-ar fi de folos și pot spune că a fost o alegere foarte inspirată! În afară de faptul că mă liniștește să o ascult (pentru mine este un fel de balsam pentru suflet, de cele mai multe ori), în plus, mi-am primit și răspunsuri la unele întrebări ce mă frământau în ultima vreme. Iată ideea care mi-a plăcut cel mai mult din toată conferința: (Probabil unii dintre voi știți că în America au și ei problemele lor.) În decursul unui important eveniment, care a avut loc la New York acum două săptămâni, o participantă i-a spus: - Dar eu nu am timp pentru o criză națională! Am visele mele! Am atât de multe lucruri de făcut în acest moment... etc. Marianne i-a răspuns: - Când privești viața din punct de vedere spiritual, în momentul în care ceva foarte important/ colosal se întâmplă în ...

Evenimentele din ultimele zile m-au determinat să scriu aceste rânduri... Mi-am dat seama că încep să mă ”contract„ din ce în ce mai mult (voi explica într-o clipă la ce mă refer) și nu-mi place deloc acest fapt. Însă în unele momente este mai dificil decât în altele să-ți păstreze starea ta (de liniște de exemplu). Iar toată informația care ne ”bombardează” referitor la protestele din ultimele zile poate fi copleșitoare, chiar dacă mi-am stabilit de la bun început să nu mă las atrasă în această ”furtună”, din punct de vedere sufletesc. Adică să iau atitudine, dar fără a renunța la pacea mea interioară (atâta câtă este ea). Și a fost OK o vreme. Am reușit să fac asta. Dar după un timp te ajunge oboseala atât fizică, cât și psihică (apropo eu prefer cu TOTUL ALT GEN de lectură decât cel din ultimă vreme, iar asta este numai una dintre cauze...), iar azi mi-am dat seama că încetul cu încetul inima mea începe să se închidă (pentru că este totuși prea multă prostie și răutate la ...

La un curs de scriere creativă mi s-a pus întrebarea ”ce aș face cu un diamant?” Iar răspunsul meu, deși cam lung, a fost acesta: ”Ce aș face cu un diamant?!...” Pentru mine este o întrebare destul de ciudată și dificilă în același timp: unu – pentru că din punct de vedere material pentru mine nu este mai mult decât o piatră și în ciuda prețului exorbitant la care poate ajunge, nu am putut să înțeleg niciodată ”isteria” iscată în jurul ei și... doi – cu atât mai mult cu cât mii de oameni (sau chiar mai mulți) sunt exploatați în cel mai brutal mod cu putință pentru a scoate la lumină această piatră, ceea ce o face și mai indezirabilă din punctul meu de vedere și, cu siguranță, ar reprezenta un argument în plus pentru a nu o achiziționa. Mi se pare un sacrificiu enorm, pentru un capriciu de ”bonton”. Ceea ce mi se poate părea interesant la un diamant este latura sa simbolică, cea care îi dă de fapt valoare, și anume faptul că la bază este un simplu cărbune negru și opac, ca...