Elena Mocănașu

Rândurile de mai jos le-am scris în agendă într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, în timp ce așteptam, pe o bancă de la Păpădie. Și deși acest moment m-a mișcat profund și m-a marcat în același timp, de-abia în acest moment am simțit imboldul de a le da mai departe... După cum spuneam... într-o dimineață de noiembrie, destul de răcoroasă... stăteam pe o bancă din apropiere de Păpădie... și... uitându-mă în sus pentru a putea cuprinde din priviri întreg monumentul ridicat pe locul vechii biserici: cruce, cădelniță etc – îmi dau seama că...  în locul în care mă aflu se ridica odinioară o biserică... realizez că de fapt sunt într-o biserică... (căci, cu siguranță, fiind atât de aproape de monument, locul unde se află în prezent respectiva bancă, odinioară făcea parte din biserică. Și ce nume frumos avea... Biserica Sfânta Sofia... sofia ( σοφία ) în limba greacă, de unde provine, înseamnă înțelepciune). Mergând mai departe pe firul gândirii, îmi dau seama, o dată în p...

Acuma două săptămâni am fost la conferința Părintelui Constantin Necula. A fost o încântare pentru sufletul meu. Părintele, cu o inimă cât Casa Poporului și o minte plină de înțelepciune ne-a vorbit despre ”Sfinții, îmblânzitori de civilizație”, o temă pe cât de intrigantă, pe atât de profundă. Ca să nu trec prea repede peste, voi aminti aici ideile care mi-au plăcut cel mai mult (pentru ca apoi să pot trece, de fapt, la subiectul și motivul acestui articol): * Mecanismul lumii stă în iubire , nu în ură! * Dumnezeu ne vrea vii! * Sfinții se desenează din amănuntele vieții de zi cu zi. * a ierta ca sfinții = a ierta necondiționat * Să învățăm să rostim și să dăruim cuvintele care contează. * Suntem chipul Slavei lui Dumnezeu. * Ni se fură bucuria de a fi oamenii milei lui Dumnezeu. * Dacă nu trăim în iertare reciprocă, nici o binecuvântare nu se pogoară peste noi. Poate cea mai frumoasă definiție a prieteniei: * Prietenii = Oameni pentru care eșt...

1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros! 2. Taci, atunci când ai vorbit destul! 3. Taci, până când își vine rândul să vorbești! 4. Taci, atunci când ești provocat! 5. Taci, când ești nervos și iritat! 6. Taci, când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ți poată vorbi! 7. Taci, când ieși din biserică, pentru ca Dumnezeu să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit! 8. Taci, când ești ispitit să bârfești! 9. Taci, când ești ispitit să critici! 10. Taci, cât să ai timp să gândești înainte de a vorbi!

Te-ai gândit vreodată că iubirea și acceptarea este tot ceea ce avem nevoie pe această lume?... Da, tot ce avem nevoie este iubire și acceptare. Însă noi ne refuzăm nouă înșine acestea și implicit, apoi, le refuzăm și celor din jur. Te-ai gândit vreodată că de fapt atunci când nu accepți ceva sau critici ceva la altcineva, faci asta pentru că de fapt nu accepți ceva la tine?!... Și, implicit, când cineva critică sau condamnă ceva la tine, de fapt, nu are o problemă cu tine, ci cu el însuși/ ea însăși?... Sună mai simplu decât este (în teorie este întotdeauna mai ușor decât în practică), însă este și eliberator, deoarece, cu puțin exercițiu, dacă îți impui să îți aduci aminte și conștientizezi că atunci când cineva te judecă și te condamnă, de fapt, nu are o problemă cu tine, ci cu el, deja nu te mai ”consumi” atât și, în cele din urmă, ajungi să nu te mai lași afectat și, poate, chiar să ai compasiune pentru persoana respectivă. Așa că... ține minte că atunci când nu-ți...

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deșert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârșită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele pașilor săi. Deodată însă, omul a observat că alături de ele au aparut și alte urme, ca și când mai era cineva, o persoană ce mergea o dată cu el și ale cărei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat: - De ce sunt patru urme pe nisip, când eu sunt singur? Cine ești și de ce nu te văd? Dar o voce i-a raspuns: - Sunt Dumnezeu! Nu ești singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău și vei ajunge cu bine la capăt! Omul a căzut în genunchi și i-a mulțumit Domnului că S-a îndurat de el, după care și-a continuat drumul, convins că acum v-a reuși. Și a mers, și a mers, până când într-un final a simțit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genuch...

“Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti... Iartă-i oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse... Fii bun oricum. Dacă ai succes poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi... Caută succesul oricum. Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot inşela... Fii cinstit şi sincer oricum. Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi... Construieşte oricum. Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi... Fii fericit, oricum. Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine... Fă bine oricum. Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns... Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. La urma urmei este între tine şi Dumnezeu... N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum.” (Maica Tereza)

În povestea lui Adam și a Evei se vorbește de un șarpe care trăia în Arborele Cunoașterii. Acesta era un înger căzut care le transmitea celor care doreau să îl asculte mesaje distorsionate. Biblia îl numește Prințul Mincinoșilor. Șarpele le-a spus oamenilor încă inocenți: - Vreți să fiți la fel ca Dumnezeu? Întrebarea părea simplă, dar ascundea o capcană. Dacă oamenii i-ar fi răspuns: - Nu, mulțumesc. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. ei ar fi continuat să trăiască în Paradis.  Din păcate, ei i-au răspuns: - Da, dorim să fim la fel ca Dumnezeu. Ei nu au sesizat minciuna. Au mâncat din fructele copacului, au înghițit minciuna, și astfel au murit. Lucrul care i-a determinat să mănânce din fructe fără a sesiza minciuna a fost îndoiala. Înainte să cunoască îndoiala, ei nu dețineau nici un fel de cunoaștere. Oamenii trăiau în mod direct adevărul din fața lor. După ce au acceptat minciuna, ei nu au mai crezut că sunt una cu Dumnezeu. Începând din acel moment, ei ...