Elena Mocănașu

La o simplă căutare după cuvântul HEALTH = SĂNĂTATE (în engleză), 70% din fotografiile găsite pe un site de imagini sunt cu doctori, pastile și injecții. Eu asociam sănătatea cu bucuria, nu cu halate albe și pastile. De ce când ne gândim la sănătate, acum se face automat asociere cu pastilele?? iar nu cu starea de bine, ce are nu numai componentă fizică, ci și psihică și spirituală. Noi nu suntem numai carne: atomi, celule și organe. Noi suntem și SUFLET!  Unde este sufletul în această ecuație?!... Când vine vorba de sănătate, eu mă gândesc la soare, la stare de bine, la mișcare, la alimentație sănătoasă, la fructe și legume, la plante, la ceaiuri, la băut multă apă, la mers în natură, la stat cu picioarele pe pereți (la propriu și la figurat), la citit, la făcut lucruri care îți aduc bucurie, la zâmbit, la iubit, la trăit... Ce s-a întâmplat cu noi? Și ne mai mirăm că ne îmbolnăvim??... Păi, dacă pentru noi sănătatea vine dintr-o pastilă, o să fim mereu bolnavi! Sănătatea depinde ...

Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure. La un moment dat două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adânca este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multa gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este fără scăpare… și că nu vor putea ieși de acolo niciodată. Cele două broaște însă săreau cât puteau de sus, sperând că au să reușească să sară pe marginea gropii și să se salveze.  Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță…distanța e mult prea mare și asta le este soarta…vor muri în groapă precis. În cele din urmă, una dintre broaște, obosită, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și…n-a mai sărit. Și... curând a murit de inimă rea. Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus… cât putea de sus. Pline de bunăvoință, broaștele de pe margine s-au uni...

Van Gogh  a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri. În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane. Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale. Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu? În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de...

"To any young woman who has ever been put down...just don't listen to any of it." Și lui Kate Winslet i s-a spus la 14 ani, de către un profesor de teatru, să nu-și facă iluzii în ceea ce privește actoria și să se mulțumească cu roluri de ”grăsună”, însă ea a ales să nu îi asculte, să nu îi creadă, să-și învingă temerile și nesiguranța și să ajungă la nivelul care este astăzi. Iar discursul său de la premiile BAFTA de acum câteva zile este mai mult decât inspirațional și îl dedică tuturor fetelor și femeilor care s-au simțit puse la pământ la un moment dat, descurajate să-și urmeze visurile.  ”NU-I ASCULTA! Ai încredere în tine! Și mergi pe drumul tău!” ”Priviți-mă acum!”

A fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath , care pentru a-și întreține familia lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de localitățile învecinate. Într-una din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă, care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum în m...