Elena Mocănașu

 - Mami, tu nu ești o persoană toxică, îmi spune fetița mea ieri. Moment în care probabil mi-am dat ochii peste cap, pentru că era o concluzie total neașteptată la discuția pe care tocmai o avusesem împreună.  Dacă și la copiii de 12 ani a ajuns acest subiect, atunci e clar. Nu mai departe de săptămâna trecută aveam o discuție cu o prietenă despre faptul că acum toată lumea vorbește despre traume (vezi articolul aici ), iar ea îmi spunea amuzată că tocmai s-a terminat moda ”copilului interior”, iar acum sunt la modă ”traumele”. Iar când am mai auzit-o și pe fiică-mea cu ”persoanele toxice”, mi-am zis că e clară treaba, cum eu nu vorbesc niciodată despre ”persoane toxice”, mi-am dat seama că sigur este vreun nou trend. De ce nu vorbesc despre peroane toxice? 1. Pentru că nu-mi place cuvântul ”toxic” (și mai sunt vreo câteva, iar cuvintele care nu-mi plac, nu le folosesc). 2. Pentru că nu-mi place să mă concentrez pe lucruri care nu mă ajută (probabil știi și tu că pe ceea ce-ți pui aten

  Un vechi mit indian spun că Brahma a creat universul și toate frumusețile naturii, toți munții acoperiți cu zăpadă, râurile, păsările și copacii – chiar și oamenii. La scurt timp după aceea, stătea pe un scaun cu capul sprijinit în mâini. Consoarta lui, Saraswati, l-a întrebat: - Stăpânul meu, ai creat un univers așa de frumos, plin de oameni de mare valoare și inteligență, care te venerează, de ce ești atât de abătut? Brahma a răspuns: - Da, este adevărat, dar oamenii pe care i-am creat nu știu să aprecieze frumusețea creației mele și atunci inteligența lor nu mai valorează nimic.

Carl Jung a spus că ”Cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte un copil este viața netrăită a părinților”. Mulți dintre noi nici nu-și dau seama cât de mult își rănesc copiii, proiectând asupra lor toate lucrurile pe care și le-au dorit să le facă și nu le-au făcut sau visele pe care le-au avut și nu le-au realizat, în speranța de a le împlini măcar prin copii. Marea majoritate nici nu-și dau seama ce povară imensă pun pe umerii copiilor lor, condamnându-i și pe ei, la rândul lor, la o viață de neîmplinire și nefericire. Ce te face să crezi că el/ ea – copilul tău – își dorește să fie doctor, cum ai vrut tu?!... sau avocat?!... sau profesor?!... sau cine știe ce... Ce te face să crezi că al tău copil trebuie să aprecieze sau să-i placă lucrurile care-ți plac ție?! Ce te face să crezi că al tău copil vrea să fie cum ești tu?! (deși șansele sunt foarte mari, pentru că, de cele mai multe ori, ”așchia nu sare departe de trunchi”, nu-i așa?) Ce te face să crezi că al tău copil trebuie

  Recomandarea de carte pentru această lună este ” Zero limite ” de Joe Vitale și Dr. Ihaleakala Hew Len. Joe Vitale a auzit de dr Ihaleakala Hew Len de la un prieten al său, care i-a spus că acest doctor a vindecat o secţie întreagă de criminali bolnavi psihic, fără să-i consulte, ci doar uitându-se peste fișele lor. Sceptic, dar şi curios, l-a căutat pe acest terapeut să-i spună povestea lui, apoi a ţinut o serie de seminarii despre această tehnică şi a scris această carte. În ” Zero limite ” Joe Vitale, practic, e cel care îi solicită interviuri şi mărturisiri lui dr. Ihaleakala Hew Len, un psiholog care a tratat şi vindecat în patru ani un întreg pavilion de bolnavi mintali din SUA fără să consulte vreunul din ei, ci doar … lucrând cu sine. Practica pe care a aplicat-o se numeşte Ho’ponopono şi a învăţat-o de la creatoarea şi prima profesoară a acesteia, Morrnah Nalamaku Simeona, Kahuna Lapa’au („păstrătoare a secretelor) cu care a călătorit din 1982 până în 1992. Termenul Ho’ponop

{Salvează ca fundal pentru calculator}  Sunt puternică. Mă descurc atunci când lucrurile devin dificile. {Salvează ca fundal pentru telefon}