Elena Mocănașu

  "Nu o să uit niciodată Crăciunul din acel an. Aveam 14 ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină. Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei. Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, ...

Pe vremea în care o înghețată costa mult mai puțin, un copil de 10 ani a intrat într-un local și s-a așezat la o masă. Chelnerița i-a pus pe masă un pahar cu apă. - Cât costă o înghețată de ciocolată cu alune?, a întrebat copilul. - Cincizeci de cenți, a răspuns chelnerița. Copilul a scos mâna din buzunar numărându-și bănuții. - Cât costă o înghețată simplă?, a întrebat din nou. La altă masă mai așteptau câteva persoane și chelnerița era destul de grăbită. - Treizeci și cinci de cenți, i-a răspuns repezit. Copilul și-a numărat din nou monedele. - Vreau o înghețată simplă, a spus copilul. Chelnerița i-a adus înghețata, a pus nota de plată pe masă și a plecat. Copilul a terminat înghețata, a plătit la casă și a plecat. Când s-a întors, chelnerița a început să șteargă masa și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Acolo, așezați frumos lângă farfuria goală erau 25 de cenți... bacșișul ei.   Niciodată să nu judeci pe cineva înainte de vreme. Sursă:  ”Vitamine zil...

  Într-o dimineață, după furtună, un bătrân, în timp ce se plimba pe plajă, văzu în depărtare pe cineva mergând ca-n pas de dans. Pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era o femeie care aduna stele de mare și le arunca cu grijă în ocean. O întrebă: - De ce arunci stele de mare în ocean? - Soarele a răsărit și în curând va trece refluxul, iar dacă nu le arunc înapoi în apă, vor muri, spuse aceasta. - Dar, domnișoară, nu-ți dai seama... sunt atâția kilometri de plajă, sunt mii de stele de mare? Nici nu o să se observe. Nici n-o să conteze. Tânăra femeie l-a ascultat politicoasă, apoi se aplecă, luă o altă stea de mare și în timp ce o aruncă în apă spuse: - Contează pentru aceasta! (Adaptare după Loren Eiseley) Fiecare act de bunătate contează, indiferent de cât de mic și neînsemnat ar putea să pară. Fiecare dintre noi poate schimba lumea din jurul său prin gesturi mici pline de bunătate și empatie. Niciodată o acțiune plină de compasiune - oricât de mică ar fi ...

  Un suflet de curând ajuns în cer s-a întâlnit cu Sfântul Petru. Sfântul l-a luat pe acel suflet la o plimbare prin cer. Amândoi se plimbau prin niște ateliere mari pline de îngeri. Sfântul Petru s-a oprit la primul atelier și a zis: - Iată atelierul de primire. Aici se primesc toate cererile făcute lui Dumnezeu prin rugăciune.   Sufletul a privit atelierul plin ochi de îngeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea întreagă.   Au mers mai departe până ce au ajuns la următorul atelier. Aici Sfântul Petru i-a zis: - Iată atelierul de împachetare și livrare. Aici, harurile și binecuvântările cerute de oameni sunt împachetate   și trimise persoanelor care le-au solicitat.   Sufletul a văzut cât de mare era forfota în acest atelier. Atâția îngeri lucrau acolo câte rugăminți erau de împachetat și trimis pe Pământ.   În final, în colțul cel mai îndepărtat din încăpere, s-au oprit la ultimul atelier. Spre sur...