Elena Mocănașu

  Un vechi mit indian spune că Brahma a creat universul și toate frumusețile naturii, toți munții acoperiți cu zăpadă, râurile, păsările și copacii – chiar și oamenii. La scurt timp după aceea, stătea pe un scaun cu capul sprijinit în mâini. Consoarta lui, Saraswati, l-a întrebat: - Stăpânul meu, ai creat un univers așa de frumos, plin de oameni de mare valoare și inteligență, care te venerează, de ce ești atât de abătut? Brahma a răspuns: - Da, este adevărat, dar oamenii pe care i-am creat nu știu să aprecieze frumusețea creației mele și atunci inteligența lor nu mai valorează nimic.

Potrivit legendei, într-o zi a avut loc un mare incendiu în pădure. Toate animalele au fugit în agonie, pentru că era un foc teribil. Dintr-o dată, jaguarul a văzut o pasăre colibri trecând pe deasupra capului său, dar în direcția opusă. A zburat spre foc! Indiferent ce se întâmpla, pasărea colibri nu se oprea. Imediat a văzut-o trecând din nou, de data aceasta în aceeași direcție în care alerga jaguarul. A putut observa acest lucru în mod repetat, până când a decis să întrebe pasărea, pentru că i se părea un comportament foarte bizar. - Ce faci, colibri? a întrebat-o. - Mă duc la lac - a răspuns ea - beau apă cu ciocul și o arunc pe foc ca să-l sting. Jaguarul a râs. - Ești nebună. Chiar crezi că poți să-l stingi singură cu ciocul tău mic? - Nu - a răspuns colibri - știu că nu pot. Dar pădurea aceea este casa mea. Mă hrănește, îmi oferă adăpost pentru mine și familia mea și sunt recunoscătoare pentru asta. Iar eu o ajut să crească polenizându-i florile. Sunt parte din ea și ea este pa...

Pe vremea în care o înghețată costa mult mai puțin, un copil de 10 ani a intrat într-un local și s-a așezat la o masă. Chelnerița i-a pus pe masă un pahar cu apă. - Cât costă o înghețată de ciocolată cu alune?, a întrebat copilul. - Cincizeci de cenți, a răspuns chelnerița. Copilul a scos mâna din buzunar numărându-și bănuții. - Cât costă o înghețată simplă?, a întrebat din nou. La altă masă mai așteptau câteva persoane și chelnerița era destul de grăbită. - Treizeci și cinci de cenți, i-a răspuns repezit. Copilul și-a numărat din nou monedele. - Vreau o înghețată simplă, a spus copilul. Chelnerița i-a adus înghețata, a pus nota de plată pe masă și a plecat. Copilul a terminat înghețata, a plătit la casă și a plecat. Când s-a întors, chelnerița a început să șteargă masa și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Acolo, așezați frumos lângă farfuria goală erau 25 de cenți... bacșișul ei.   Niciodată să nu judeci pe cineva înainte de vreme. Sursă:  ”Vitamine zil...

  Într-o dimineață, după furtună, un bătrân, în timp ce se plimba pe plajă, văzu în depărtare pe cineva mergând ca-n pas de dans. Pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era o femeie care aduna stele de mare și le arunca cu grijă în ocean. O întrebă: - De ce arunci stele de mare în ocean? - Soarele a răsărit și în curând va trece refluxul, iar dacă nu le arunc înapoi în apă, vor muri, spuse aceasta. - Dar, domnișoară, nu-ți dai seama... sunt atâția kilometri de plajă, sunt mii de stele de mare? Nici nu o să se observe. Nici n-o să conteze. Tânăra femeie l-a ascultat politicoasă, apoi se aplecă, luă o altă stea de mare și în timp ce o aruncă în apă spuse: - Contează pentru aceasta! (Adaptare după Loren Eiseley) Fiecare act de bunătate contează, indiferent de cât de mic și neînsemnat ar putea să pară. Fiecare dintre noi poate schimba lumea din jurul său prin gesturi mici pline de bunătate și empatie. Niciodată o acțiune plină de compasiune - oricât de mică ar fi ...

Un împărat a primit doi șoimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare. După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute. Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo. - Cum ai făcut? și-a întrebat supusul. - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare. Morala: Uneori ni se taie craca de sub picioare ca să ne aducem aminte că putem zbura!

La sfârșitul vieții sale, când se afla pe patul de moarte, Lao Tzu a fost întrebat de către unul dintre discipolii care se afla la căpătâiul său: - Învățătorule, în ciuda tuturor greutăților pe care le-ai întâmpinat în timpul vieții, chipul tău a fost în fiecare zi luminat de un zâmbet. Care este secretul bucuriei tale? Iar Lao Tzu îi răspunse: - În fiecare dimineață, când mă trezeam, răspundeam la o singură întrebare: ”Astăzi voi fi bucuros   sau nefericit?” Până în ziua de astăzi s-a întâmplat ca de fiecare dată să aleg să fiu bucuros, atâta tot...

Un om pios, adâncit într-o convorbire tainică cu Dumnezeu, a îndrăznit să se roage: - Doamne, aș vrea să știu cum arată Raiul și Iadul! Dumnezeu l-a condus pe om către două uși. A deschis una dintre ele și omul a privit înăuntru. În mijlocul unei încăperi uriașe se afla o masă mare rotundă, pe care se odihnea o oală cu mâncare aburindă și atât de îmbietoare încât omului i-a lăsat gura apă. Oamenii din jurul mesei erau însă slabi, suferinzi și neliniștiți. Păreau a fi tare înfometați… Țineau în mâini niște linguri cu cozi foarte lungi. Puteau ajunge cu ele la vasul de mâncare, dar era imposibil a și le duce la gură din cauza cozilor lungi. Omul pios s-a cutremurat la vederea suferinței lor. Atunci Dumnezeu i-a spus: ‹ - Acum ai văzut Iadul. Au mers apoi la cea de-a doua ușă. În cameră se găsea aceeași masă rotundă, cu aceeași mâncare delicioasă. Oamenii de acolo țineau în mâini aceleași linguri cu cozile lungi. Dar, spre deosebire de cei dintâi, păreau bine ...

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început. Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: -Astăzi o sa facem un desen. -Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze… Dar profesoara a zis: -Așteptați! Nu începeți încă! Și a așteptat până când toți copiii au fost pregătiți. -Acum o să desenăm o floare, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: - Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați. Și a desenat o floare roșie ...

Un împărat din Orientul îndepărtat, împovărat de ani, s-a hotărât în cele din urmă să îşi numească succesorul. În loc de a alege însa pe unul din curtenii săi întelepţi sau din nobilii lui fii, el s-a hotărât să facă cu totul altceva. A chemat la el toţi băieţii din împărăţie la palat şi le-a spus: - Este timpul să fac un pas înapoi şi las locul de pe tron altcuiva, aşa că am hotărât să aleg pe unul dintre voi. Băieţii au rămas muţi de uimire! Împaratul a continuat însa imperturbabil: - Vă voi da fiecaruia dintre voi câte o sămânţă, o sămânţă foarte deosebită. Vreau să o plantaţi, să o udaţi şi să reveniţi aici peste un an cu ceea ce va răsări din ea. În funcţie de cum vor arăta plantele voastre, voi alege cine va fi următorul împărat. Unul dintre baieţii prezenţi la acest anunţ, pe nume Lee, şi-a luat în primire sămânţa, asemeni celorlalţi, şi s-a întors acasă în grabă, unde i-a povestit emoţionat mamei lui tot ce se întâmplase. Ea l-a ajutat să găsească un ghiveci, a...

Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: „Iisus Hristos bătând la uşă”. Toţi au admirat tabloul, frumuseţea şi blândeţea chipului lui Iisus, atitudinea lui blajină în faţa uşii. Toţi erau încântaţi şi aveau numai cuvinte de laudă, când cineva a spus: - Maestre, mi se pare că lipseşte ceva uşii. Ea n-are clanţă, cum se poate intra? Pictorul a răspuns: - Uşa, la care bate Isus, se deschide numai dinăuntru...     Tabloul lui Holman Hunt "Lumina Lumii“ e renumit. Mântuitorul Iisus Hristos nu poate deschide ușa și nu poate intra, decât dacă deschide cineva dinăuntru. Dacă noi nu deschidem ușa inimii, Hristos nu poate intra. Dumnezeu ne-a dat libertate. A deschide ușa și a-L primi pe Iisus în inimă este alegerea și responsabilitatea noastră. Surse: [ 1 ], [ 2 ], [ foto ].

Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure. La un moment dat două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adânca este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multa gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este fără scăpare… și că nu vor putea ieși de acolo niciodată. Cele două broaște însă săreau cât puteau de sus, sperând că au să reușească să sară pe marginea gropii și să se salveze.  Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță…distanța e mult prea mare și asta le este soarta…vor muri în groapă precis. În cele din urmă, una dintre broaște, obosită, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și…n-a mai sărit. Și... curând a murit de inimă rea. Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus… cât putea de sus. Pline de bunăvoință, broaștele de pe margine s-au uni...

Odată demult pe o insulă din mediterana trăia un rege numit Pygmalion. Idealist convins regele nostru, deşi bogat şi inteligent nu reuşea să îşi găsească o femeie care să fie pe măsura lui. Din durere şi dezamăgire s-a apucat şi şi-a sculptat o femeie. Sculptura a ieşit perfectă, de o frumuseţe rară şi regele s-a îndrăgostit de ea. Acesta o numeşte Galateea. Văzând pasiune şi nebunia dragostei lui, zeiţa Afrodita insuflă viaţă statuii şi o transformă în cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Regele va trăi alături de această femeie până la adânci bătrâneţi. De fapt, efectul Pygmalion este o artă. Este arta de a vedea ce este mai bun în oameni. Principiul pe care funcţionează este că oamenii vor tinde să sa comporte în raport cu tine aşa cum tu îi vezi. Este celebru experimentul profesorului Rosenthal care a format o clasă de copii obişnuiţi şi a comunicat profesorilor că vor trebui să predea la o clasă de copii excepţionali. Rezultatul uimitor a fost că profesorii s-au comportat...

Van Gogh  a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri. În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley, după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane. Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca şi compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus, fiind complet surd, 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale. Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una dintre profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zürich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină matematică si fizică, nu? În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de...

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deșert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârșită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele pașilor săi. Deodată însă, omul a observat că alături de ele au aparut și alte urme, ca și când mai era cineva, o persoană ce mergea o dată cu el și ale cărei urme le putea vedea alaturi de ale sale. Speriat, a strigat: - De ce sunt patru urme pe nisip, când eu sunt singur? Cine ești și de ce nu te văd? Dar o voce i-a raspuns: - Sunt Dumnezeu! Nu ești singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău și vei ajunge cu bine la capăt! Omul a căzut în genunchi și i-a mulțumit Domnului că S-a îndurat de el, după care și-a continuat drumul, convins că acum v-a reuși. Și a mers, și a mers, până când într-un final a simțit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genuch...

Într-o zi, la Socrate, marele filozof a venit o cunoștință, care era destul de agitat și care i-a spus: - Socrate, trebuie să-ți vorbesc despre unul dintre discipolii tăi. - Stai o clipă, ii răspunse Socrate. Înainte să-mi vorbești despre elevul meu, aș vrea să-mi răspunzi la 3 întrebări : Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? " - Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. - E-n regulă, zise Socrate. Așadar nu știi dacă este adevarat sau nu.Acum, te rog, să-mi răspunzi la cea de-a doua întrebare: Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? " - Nu, dimpotriva... - Deci, spuse Socrate, vrei să-mi spui ceva de rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?...  Și a continuat cu cea de-a treia întrebare: Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar... - Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici de bine, nici măcar de folos...

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...

A fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath , care pentru a-și întreține familia lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de localitățile învecinate. Într-una din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă, care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum în m...