Elena Mocănașu

Mă bucur că în sfârșit am reușit să-mi fac timp să scriu acest articol, mi-am propus să fac asta de ceva vreme... Despre cât de important este să ne facem timp pentru copiii noștri și să-i ascultăm știm deja. Sper însă ca acest articol să te ajute să conștientizezi la un nivel mai profund faptul că ai noștri copii au nevoie să fie ascultați, auziți, văzuți. Pentru că foarte mulți dintre noi, în principiu, facem TOTUL pentru ei, și omitem totuși ce este cel mai important. Să începem cu partea științifică Memoria de lungă durată este alcătuită din două părți:  - memoria declarativă - memoria nondeclarativă Memoria declarativă sau memoria explicită (narativă) reprezintă capacitatea de a ne reaminti în mod conștient. Acest tip de memorie depinde de limbaj, pentru a organiza, clasifica și stoca informațiile și experiențele, care vor deveni mai târziu amintiri accesibile. Este ca o carte pe care o putem lua de pe raft, când avem nevoie să ne referim la o întâmplare din trecut. Atunci câ...

  Acum știu să trăiesc... pentru că există o diferență între „a trăi” și „a exista”. Acum știu că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea și n-am să mai uit asta niciodată. Acum știu că niciun străin nu te poate iubi, nu te poate ajuta și nu te poate ierta așa cum o fac părinții tăi. Acum știu că lucrurile nespuse la timp, zadarnic sunt spuse prea târziu. Acum știu că uneori e mai bine să îți ascunzi fericirea de ochii lumii, ca să nu le stârnești invidia celor neîmpliniți, pentru că nicio fericire nu durează atât de mult și atât de intens încât să combată răutatea din jur. Acum știu diferența dintre complimentele dezinteresate și lingușire și răspund la fiecare cu cuvinte potrivite. Acum știu să nu mă mai pun suflet acolo unde dau de rea-voință, rea-credință și prostie. Acum știu că în spatele bunelor intenții se pot ascunde uneori și interese proprii. Acum știu că sensibilitatea este văzută, de multe ori, ca fiind slăbiciune. Acum știu că este mai onor...

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...

Recomandarea de carte pentru această lună este ” Părintele eficient ” de Dr. Thomas Gordon. Dr. Thomas Gordon (1918–2002), psiholog american – nominalizat de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace – este recunoscut la nivel mondial ca pionier în predarea de abilități de comunicare și metode de rezolvare a conflictelor către părinți, profesori și lideri în afaceri. În această carte Dr Thomas Gordon delimitează dintru început faptul că părinții sunt predispuși greșelilor (sunt și ei oameni), însă pot dobândi competențe pentru o mai bună comunicare și pot asimila o nouă metodă de rezolvare a conflictelor părinte-copil, care duce la întărirea relației dintre cei doi, indiferent de vârsta copilului. Pentru aceasta părinții trebuie să învețe să-și asculte copiii pentru a găsi limbajul potrivit pentru a le vorbi, cât și pentru a se face ascultați. Pe tot parcursul aceste cărți, părintele este ghidat către gestionarea conflictelor, de multe ori inevitabile. I se explică într-u...

Pentru luna iulie nu am o singură recomandare de carte, ci două: Gary Chapman – ” Cele cinci limbaje ale iubirii ” și ” Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ”. Mi-a fost imposibil să mă hotărăsc la una dintre ele, pentru că avem mare nevoie să înțelegem (să ne înțelegem) mai bine. Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, își exprimă și receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiți de părinți, copiii nu știu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinții să descopere și să învețe principalul limbaj de iubire al copiilor lor. Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dvs. – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile -, îi veți putea transmite în mod eficient și necondiționat sentimente de respect, afecțiune și implicare totală, care vor avea o mare rezonanță în sufletul lor. * Cea mai importantă nevoie afectivă a copilului este ac...

* Ce îngrozitor ar fi să fim toți la fel. Și ce mare bucurie este de a fi altfel și, de fapt, la fel... * Când dăruim, nu trebuie să așteptăm ceva în schimb. Niciodată. Cadourile vin din altă parte. Atunci când trebuie să vină. * Când intervine frica, nu mai e iubire. Când intervine teama, nu mai poate fi vorba de empatie. * CLIPA. Atât avem. Iar dacă nu îndumnezeim această clipă cu bunătate, cu generozitate, cu empatie, cu viu, putem exista pe pământul ăsta atât de frumos? * Orice spectator are spectacolul pe care îl merită. * Viul din mine este identic cu viul din toți. * În clipa în care intervine judecata RECE, lumea pierde. Sursă: www.youtube.com

Cred că majoritatea dintre noi avem nevoie să ne îmbunătățim abilitatea de a asculta, așa că mai jos găsiți câteva sfaturi practice de la Gary Chapman. 1. Menține contactul vizual atunci când partenerul vorbește cu tine Acest lucru te ajută să nu fii distras de gândurile tale și să-i comunici eficient partenerului că-i acorzi atenție. 2. Lasă deoparte celelalte preocupări în timp ce asculți Nu uita, ca să poți spune că petreci timp de calitate împreună cu partenerul, trebuie să fii atent numai la el. Dacă te uiți la televizor, citești sau faci orice alt lucru care-ți captează atenția și de la care nu te poți abține în acel moment, e mai bine să-i spui. Abordează problema cu optimism: ”Știu că vrei să-mi vorbești și-mi doresc foarte mult să te ascult, dar mi-ar plăcea să-ți acord toată atenția cuvenită. Numai că nu pot face asta chiar acum. Însă, dacă mă mai lași 10 minute, să-mi termit treburile, apoi promit să te ascult așa cum se cuvine.” 3. Ia seama la sentimen...

* Vulnerabilitatea este absolut esențială pentru o viață trăită din plin. * Vulnerabiliatea nu este slăbiciune, dar este risc emoțional, expunere, incertitudine. Vulnerabilitatea este cel mai precis instrument de măsură al curajului. * Vulnerabilitatea este locul de naștere al inovației, al creativității și al schimbării. * Analiștii Jung numesc rușinea mlaștina sufletului. Și vom intra în ea. Iar scopul nu este să intrăm să construim o casă și să locuim acolo, ci să punem galoși, să traversăm și să ne găsim calea. * În 99% din cazuri cel mai mare critic al tău ești tu însuți. * Rușinea are două mari strategii: ”niciodată nu ești suficient de bun ” și ” cine te crezi? ” * Rușinea nu este vinovăție. Rușinea este concentrată pe sine, în timp ce vinovăția pe comportament. Rușinea înseamnă: ”Sunt rău.” Vinovăția: ”Am făcut ceva rău.” * Este o mare diferență între rușine și vinovăție. Vina spune: ”Îmi pare rău, am greșit.” Rușinea: ”Îmi pare rău, sunt o ...

[Selectează din meniu subtitrarea în limba română.] * Relațiile dau scop și sens vieții noastre. Rușinea este teama de rupere a relațiilor: ”Este ceva legat de mine, pe care dacă oamenii l-ar ști sau l-ar vedea, nu voi mai fi demn de o relație cu ei.” Rușinea este universală. Singurii oameni care nu simt rușine sunt cei care nu au empatie sau capacitatea de a stabili legături. Nimeni nu vrea să vorbească despre rușine, dar cu cât vorbești mai puțin despre ea, cu atât o simți mai mult. * Oamenii cu sentimentul propriei valori au un puternic sentiment de iubire și acceptare. * Diferența cea mai mare dintre cei care simt rușine și cei care simt iubire și acceptare este faptul că cei din urmă cred că MERITĂ să fie iubiți și acceptați . * Oamenii care au un sentiment de autoapreciere sunt cordiali, plini de afecțiune. Sunt oameni deschiși care trăiesc din sentimentul propriei valori. Ei au în comun un sentiment de curaj, curajul de a acționa din toată inima, au cura...