Elena Mocănașu

Poveștile ne fac să fim cine suntem... Tu ce poveste îți spui? Zilele trecute am avut o revelație. Întotdeauna îmi place când reușesc să văd lucrurile dintr-un alt unghi. În momentul în care îți schimbi perspectiva are loc o adevărată magie, pentru că un întreg nou orizont se deschide în fața ta, iar viața devine mai bogată cu acest dram în plus de înțelegere. Te-ai gândit vreodată că tu exiști datorită oamenilor din jurul tău? Începând cu părinții tăi. Literalmente datorită lor ești acum aici. Fără ei, tu nu ai fi existat! Te-ai gândit vreodată că ești așa cum ești datorită tuturor oamenilor pe care i-ai întâlnit și ale relațiilor pe care le-ai avut cu aceștia? Sunt uimită că de-abia acum am realizat acest lucru. Uneori o frază pe care o auzi întâmplător poate face un declic în interiorul tău, ce declanșează un întreg proces de ”reconstrucție”, de rearanjare a pieselor/ elementelor din care este construită povestea ta. De altfel povestea pe care ți-o spui tu ție este filtrul prin care...

Carl Jung a spus că ”Cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte un copil este viața netrăită a părinților”. Mulți dintre noi nici nu-și dau seama cât de mult își rănesc copiii, proiectând asupra lor toate lucrurile pe care și le-au dorit să le facă și nu le-au făcut sau visele pe care le-au avut și nu le-au realizat, în speranța de a le împlini măcar prin copii. Marea majoritate nici nu-și dau seama ce povară imensă pun pe umerii copiilor lor, condamnându-i și pe ei, la rândul lor, la o viață de neîmplinire și nefericire. Ce te face să crezi că el/ ea – copilul tău – își dorește să fie doctor, cum ai vrut tu?!... sau avocat?!... sau profesor?!... sau cine știe ce... Ce te face să crezi că al tău copil trebuie să aprecieze sau să-i placă lucrurile care-ți plac ție?! Ce te face să crezi că al tău copil vrea să fie cum ești tu?! (deși șansele sunt foarte mari, pentru că, de cele mai multe ori, ”așchia nu sare departe de trunchi”, nu-i așa?) Ce te face să crezi că al tău copil trebuie...

Pentru luna iulie nu am o singură recomandare de carte, ci două: Gary Chapman – ” Cele cinci limbaje ale iubirii ” și ” Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ”. Mi-a fost imposibil să mă hotărăsc la una dintre ele, pentru că avem mare nevoie să înțelegem (să ne înțelegem) mai bine. Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, își exprimă și receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Oricât de mult ar fi iubiți de părinți, copiii nu știu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca părinții să descopere și să învețe principalul limbaj de iubire al copiilor lor. Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dvs. – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile -, îi veți putea transmite în mod eficient și necondiționat sentimente de respect, afecțiune și implicare totală, care vor avea o mare rezonanță în sufletul lor. * Cea mai importantă nevoie afectivă a copilului este ac...