Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure. La un moment dat două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adânca este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multa gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este fără scăpare… și că nu vor putea ieși de acolo niciodată. Cele două broaște însă săreau cât puteau de sus, sperând că au să reușească să sară pe marginea gropii și să se salveze. Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță…distanța e mult prea mare și asta le este soarta…vor muri în groapă precis. În cele din urmă, una dintre broaște, obosită, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și…n-a mai sărit. Și... curând a murit de inimă rea. Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus… cât putea de sus. Pline de bunăvoință, broaștele de pe margine s-au uni...