Cât costă un dram de încredere?

Cât costă încrederea în sine? Tu, de exemplu, cât ai plăti să ai mai multă încredere în tine? Dar pentru o încurajare?

Apreciem lucruri și oameni în funcție de preț. În ziua de azi toate se măsoară în bani. Dar chiar așa să fie oare?!...

Ce preț ar trebui să aibă odihna?

Cât ai da pe starea ta de bine?

Pe una bucată ”acceptare de sine” cât ai plăti? Dar pe compasiune? Dar pe împlinire?...

Toată lumea vinde ”fericire”, de la pastiluțe pentru ficat până la șosete pufoase cu modele de Crăciun, iar la final oricum ieșim prea scump, fără să fi simțit măcar vreun iz de fericire, ce să mai vorbim de parfum.

Din păcate, ARMONIA nu e de cumpărat. Și nici de vânzare. Ce fain ar fi!...

Și nu sunt de vânzare nici mulțumirea... Nici aprecierea... Nici bunătatea... Nici claritatea... Nici împlinirea... Nici energia... Nici bucuria... Nici liniștea sufletească... Dacă le-am fi putut cumpăra, probabil mai mulți oameni ar fi cu adevărat fericiți în ziua de azi.

Cu toatea acestea, le luăm de-a gata și nu le apreciem. Poate ar trebui să le punem etichete cu prețul scris mare... la vedere. Poate așa le-am aprecia mai mult. Și pe ele. Și pe noi. Și pe oamenii care le oferă. Poate atunci ne-am face timp și pentru ceea ce este cu adevărat important.

Deși le putem obține gratis, nu prea prezintă interes. Necesită efort. Ar fi mult mai ușor și mai simplu dacă le-am putea cumpăra. În flacoane mici ca de parfum, de exemplu.

Poate atunci, de Black Friday, am sta cu ochii în patru să nu ratăm ”iubirea de sine” la jumătate de preț. Sau, cine știe, poate nu...

P.S. - Minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine” este gratuit tot timpul anului, nu numai de Black Friday. Profită de el. Îți poate face viața mai frumoasă.

Dacă dorești să te însrii, o poți face aici:

https://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine

Comentarii

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Citiți mai multe

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” - Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Citiți mai multe

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...

Citiți mai multe

Elena Mocănașu

Faceți căutări pe acest blog