Treceți la conținutul principal

Adu-ți aminte să mulțumești

 Un suflet de curând ajuns în cer s-a întâlnit cu Sfântul Petru.

Sfântul l-a luat pe acel suflet la o plimbare prin cer. Amândoi se plimbau prin niște ateliere mari pline de îngeri.

Sfântul Petru s-a oprit la primul atelier și a zis:

- Iată atelierul de primire. Aici se primesc toate cererile făcute lui Dumnezeu prin rugăciune.

 Sufletul a privit atelierul plin ochi de îngeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea întreagă.

 Au mers mai departe până ce au ajuns la următorul atelier. Aici Sfântul Petru i-a zis:

- Iată atelierul de împachetare și livrare. Aici, harurile și binecuvântările cerute de oameni sunt împachetate  și trimise persoanelor care le-au solicitat.

 Sufletul a văzut cât de mare era forfota în acest atelier. Atâția îngeri lucrau acolo câte rugăminți erau de împachetat și trimis pe Pământ.

 În final, în colțul cel mai îndepărtat din încăpere, s-au oprit la ultimul atelier. Spre surprinderea lui, era doar un înger acolo, care se plictisea, neavând prea mult de lucru.

- Iată atelierul mulțumirilor, i-a spus Sfântul Petru sufletului.

 - Cum se face că e de lucru atât de puțin aici? întrebă sufletul.

 - Este cel mai rău, a răspuns Sfântul Petru. După ce oamenii primesc, foarte puțini se gândesc să și mulțumească.













 - Cum i se poate mulțumi lui Dumnezeu? a întrebat sufletul.

- Simplu, a răspuns Sfântul Petru. Trebuie doar să zici: ”Îți mulțumesc, Doamne.”

  

(Humberto A. Agudelo C – ”Vitamine zilnice pentru suflet”)

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Afirmații pozitive: Accept schimbarea

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Accept schimbarea în viața mea și mă adaptez cu mult curaj și ușurință. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Afirmații pozitive: Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit.

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Parabola "INELUL"

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...