Elena Mocănașu

Antrenarea mintii este cea mai importanta abilitate umana,pentru a atinge fericirea, cat si succesul! Noi ne cream viata, nu viata ni se intampla! In cadrul acestui seminar vom invata ca nu exista scuze pe care merita sa le aparam. Cand nu iti vei mai explica esecurile, te vei trezi in fata visurilor tale. Tu contezi! Visul tau conteaza! Tarziul a fost. Prezentul incepe. Cui se adreseaza acest seminar? - Celor care vor mai mult de la viata lor. - Celor care doresc sa-si depaseasca limitele. - Celor care vor o viata mai implinita si fericita. Ce vei invata? - Visul tau este important? - Este important sa ai incredere in tine! - Care sunt gandurile care te limiteaza? Gandurile pe care le folosesti zi de zi in a-ti sta in drumul visului tau? Impreuna vom depasi si inlatura aceste limitari si cele mai comune scuze. - Vom vorbi descpre vise, talente, vocatie, dar si despre esecuri si regrete. Impreuna vom constientiza care ne sunt visele si talentele, dar s...

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...

A fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath , care pentru a-și întreține familia lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de localitățile învecinate. Într-una din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă, care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum în m...

Cine sunt eu? O super-întrebare. Și aș putea începe cu povestea mea: sunt fiică, soră, mamă, etc... Am avut și eu provocările mele, asemeni fiecăruia dintre noi... Și am trecut peste încercări... Mi-am depășit limitări (încă mai lucrez la asta J )... Îmi place și mi-a plăcut întotdeauna să ajut oamenii (de altfel, întreg poporul român suferă de ”ajutită”, dacă ar fi să-l citez pe Andy Szekely)... Am o fetiță extraordinară, care este, de fapt, cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată... cel mai minunat dar pe care l-am primit vreodată... Încerc să ”cresc” un pic mai mult în fiecare zi... Mă strădui să devin un om mai bun... Mă pasionează macrofotografia... Îmi place să mă bucur de lucrurile mărunte... Dar oricânt de interesantă ar putea părea pentru unii sau de neinteresantă pentru alții această poveste, rămâne doar o poveste. Pentru că eu sunt mult mai mult decât atât. Fiecare dintre noi este mult mai mult decât povestea lui. Iar în adevăr... eu sunt iubire...