A
fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath, care pentru a-și întreține familia
lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era
istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția
lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele
abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de
localitățile învecinate.
Într-una
din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă,
care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă
drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția
sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment
o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii
și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea
este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum
în muntele acesta.”
Când
s-a întors acasă și-a luat cele trei capre pe care le avea, le-a vândut, iar cu
banii obținuți și-a cumpărat o daltă și un ciocan, după care a urcat pe munte și
a început să cioplească în piatră.
Când
s-a apucat de lucru toată lumea a crezut că a înnebunit, făceau glume pe seama
lui, îi spuneau că este imposibil ce vrea să facă. I-au spus că e sărac, că
trebuie să muncească ca să își întrețină familia. Le era imposibil să înțeleagă
cum de a putut să se gândească vreodată la așa ceva? De ce se băga în așa ceva?
Până și fratele lui credea că e nebun.
Starea
de sănătate a soției sale se agravă și, din cauza distanței foarte mari până la
spital, aceasta muri. Acest fapt nu făcu decât să îi întărească și mai mult
convingerea lui Dasrath, că trebuie să construiască drumul prin munte. Pentru
aceasta, a muncit zi și noapte, fără întrerupere, timp de 22 de ani.
Dasrath
Manjhi, din iubire pentru soția sa a tăiat un munte în două, construind un drum
doar cu un ciocan și o daltă.
Ai
spune că aceasta este o simplă poveste pentru copii, însă nu este așa, Dasrath Manjhi a trăit cu adevărat (1934-2007),
în satul Gehlaur, statul Bihar, din nordul Indiei. El este renumit pentru
faptul că a săpat între 1960-1982 un drum în muntele Gehlour (lat de 10 m și
lung de 160 m) cu unelte rudimentare, pentru ca oamenii din satul său să poată
ajunge mai uşor la spital, care se afla atunci la 70 km, scurtând astfel distanța
la doar 1 km.
Deși
la început toți îl ridiculizau, când drumul a început să prindă contur, câţiva
oameni l-au ajutat cu mâncarea zilnică şi i-au cumpărat unelte noi, când cele
vechi deveneau inutilizabile.
Acum, toţi locuitorii
din regiune îşi aduc aminte de "Omul muntelui" şi nu ezită să-şi
exprime respectul pentru cel care le-a făcut viaţa mai uşoară, drumul făcut de Dashrath Manjhi fiind
folosit în prezent de locuitorii din 60 de sate, din împrejurimi. Acest om
simplu a devenit o inspirație pentru
întreaga societate, fiind dovada vie a faptului că nimic
nu este imposibil, că ironiile și criticile celor din jur nu ar trebui să
conteze și cu atât mai puțin să ne descurajeze, că din iubire și cu iubire poți
reuși tot ceea ce-ți propui să faci în viață.
Surse: www.indiatoday.in
Comentarii
Trimiteți un comentariu