Treceți la conținutul principal

Cine sunt eu?

O super-întrebare. Și aș putea începe cu povestea mea: sunt fiică, soră, mamă, etc... Am avut și eu provocările mele, asemeni fiecăruia dintre noi... Și am trecut peste încercări... Mi-am depășit limitări (încă mai lucrez la asta J)... Îmi place și mi-a plăcut întotdeauna să ajut oamenii (de altfel, întreg poporul român suferă de ”ajutită”, dacă ar fi să-l citez pe Andy Szekely)... Am o fetiță extraordinară, care este, de fapt, cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată... cel mai minunat dar pe care l-am primit vreodată... Încerc să ”cresc” un pic mai mult în fiecare zi... Mă strădui să devin un om mai bun... Mă pasionează macrofotografia... Îmi place să mă bucur de lucrurile mărunte...

Dar oricânt de interesantă ar putea părea pentru unii sau de neinteresantă pentru alții această poveste, rămâne doar o poveste. Pentru că eu sunt mult mai mult decât atât. Fiecare dintre noi este mult mai mult decât povestea lui.

Iar în adevăr... eu sunt iubire, asemeni fiecăruia dintre noi (chiar dacă mai am încă ”ziduri” de dărâmat)...

În esență... eu sunt lumină (însuși numele meu are această semnificație) și am început din ce în ce mai mult să-mi asum aceasta...

Sunt copilul divin al lui Dumnezeu... perfectă în imperfecțiunea mea... fără de început și fără de sfârșit...

Nu sunt o picătură într-un ocean (așa cum am fost învățați să credem), ci sunt întregul ocean condensat într-o picătură. Așa cum este fiecare dintre noi.

Eu sunt creatoarea propriei mele vieți... și, în prezent, mă strădui să mă dezvăț (dez-învăț) multe lucruri, ca să-mi dau voie să fiu mai mult, nu să fac mai mult.

Pe scurt... Eu sunt!


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...