”Lumina ca și sunetul este ceva extraordinar. Pictorii
încearcă să pună lumina pe pânză; fotografia încearcă să prindă lumina; există
lumina unei singure lămpi într-o noapte întunecoasă sau lumina care se află pe
fața altuia, lumina care se află înapoia ochilor. Lumina pe care o văd ochii nu
este lumina de pe apă; această lumină este atât de deosebită, atât de vastă
încât nu poate intra în câmpul îngust al ochiului. Această lumină, ca și sunetul,
se mișcă la nesfârșit, - înăuntru și în afară – ca și fluxul și reflexul mării.
Și dacă stai foarte liniștit, tu mergi cu ea, dar nu în închipuire sau
senzorial; mergi cu ea fără să știi, în afara măsurii timpului.
Frumusețea acestei lumini, ca și a iubirii, este de a nu
putea fi atinsă, de a nu putea fi pusă în cuvânt. Însă ea era acolo – în umbră,
în spațiul deschis, în casă, în fereastra de peste drum, și în râsul acelor
copii. Fără lumina aceea, ceea ce vedeți este cu totul neînsemnat, căci lumina
este totul.”
(J. Krishnamurti)
Comentarii
Trimiteți un comentariu