Treceți la conținutul principal

Dumnezeu te-a creat perfect.


Mintea noastră este plină de cunoștințe, dar cum ne folosim noi de ele? Cum ne folosim de cuvinte pentru a ne descrie pe noi înșine? Atunci când te privești în oglindă, îți place ceea ce vezi, sau te judeci, pentru a-ți spune singur tot felul de minciuni? Este oare adevărat că ești prea scund sau prea înalt, prea gras sau prea slab? Este oare adevărat că nu ești frumos? Este oare adevărat că nu ești absolut perfect așa cum ești?

Sunt atâtea judecăți critice la care te supui singur... Dar o judecată nu este altceva decât o opinie, un punct de vedere pe care nu îl aveai atunci când te-ai născut. Tot ceea ce gândești și ce crezi reprezintă o cunoaștere învățată. Tu ai învățat o sumedenie de opinii de la părinții și frații tăi, de la profesori, de la prieteni și de la societate, în general. Toți aceștia ți-au transmis nenumărate imagini despre felul cum ar trebui să fii, despre ceea ce ar trebui să faci sau să nu faci, despre cel care ar trebui să fii. La ora actuală, ai ajuns să crezi o sumedenie de lucruri despre cel care ești, dar sunt oare acestea adevărate?

A-ți îngădui să simți înseamnă să pierzi ceva din controlul riguros asupra ta și să te deschizi către ceea ce trăiești. Trebuie să accepți să fii cine ești tu, nu cine crezi că ești sau cine ți-au spus alții că ar trebui să fii.

Robert H. Hopcke spunea că:
”Viețile noastre sunt povești și au o structură: un scenariu pe care poate nu-l înțelegem întotdeauna în clipa desfășurării lui, dar care în momente-cheie din viața noastră ni se dezvăluie prin acea confluență a evenimentelor exterioare și a stărilor lăuntrice.”

Despre toate acestea vom vorbi la seminarul de luna aceasta... ”Dumnezeu te-a creat perfect” fiind, de fapt, o revelație care am avut-o în urmă cu câțiva ani și care mi-a transformat viața, aducând pace în sufletul meu și din ce în ce mai multă claritate. Ceea ce sper să vă aducă și vouă!



Locația
Centrul de afaceri ”Dunărea” - Sala ”PRESIDENT”
Galați, Str. Nicolae Bălcescu, Nr. 1 (la intersecție cu Str. Brăilei)

Pentru a te înscrie la acest seminar, te rog să completezi formularul de mai jos:
http://eepurl.com/c9znz1

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...