Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre iubirea de sine... Deși este, încă, un subiect relativ nou în peisajul autohton, puțin controversat chiar, este un subiect foarte drag mie, pe care am observat că îl abordez din ce în ce mai des și cu tot mai multă lume, în discuții care fie îmi confirmă păreri, fie îmi ”ridică mingea la fileu” și mă ajută să câștig noi perspective asupra subiectului și, implicit, noi metode de abordare. În discuția pe care am aut-o cu prietena mea, observam faptul că, fiind un subiect mai degrabă abstract, lumea nu este atât de receptivă pe cât s-ar merita... pentru că, în ciuda faptului că nu este evident la prima vedere, iubirea de sine (adesea prost interpretată sau neînțeleasă, considerată un act de mare egoism sau mare aroganță) stă la baza bunăstării din viața noastră. Când nu ne iubim pe noi înșine, deși nici nu ne dăm seama, ”umblăm” prin viață cu un mare gol în suflet și nu înțelegem de ce suntem atât de obosiți, atât de stresați, de ce până și su...