Treceți la conținutul principal

Supa instant şi Părintele Necula

Acuma două săptămâni am fost la conferința Părintelui Constantin Necula. A fost o încântare pentru sufletul meu. Părintele, cu o inimă cât Casa Poporului și o minte plină de înțelepciune ne-a vorbit despre ”Sfinții, îmblânzitori de civilizație”, o temă pe cât de intrigantă, pe atât de profundă. Ca să nu trec prea repede peste, voi aminti aici ideile care mi-au plăcut cel mai mult (pentru ca apoi să pot trece, de fapt, la subiectul și motivul acestui articol):

* Mecanismul lumii stă în iubire, nu în ură!

* Dumnezeu ne vrea vii!

* Sfinții se desenează din amănuntele vieții de zi cu zi.

* a ierta ca sfinții = a ierta necondiționat

* Să învățăm să rostim și să dăruim cuvintele care contează.

* Suntem chipul Slavei lui Dumnezeu.

* Ni se fură bucuria de a fi oamenii milei lui Dumnezeu.

* Dacă nu trăim în iertare reciprocă, nici o binecuvântare nu se pogoară peste noi.

Poate cea mai frumoasă definiție a prieteniei:
* Prietenii = Oameni pentru care ești gata să trăiești

* Pentru a înțelege realitatea celuilalt trebuie să privești prin fereastra prin care privește el.

* Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști. Ne-a cerut să fim buni, să fim blânzi, să fim drepți, dar nu tâmpiți. (Nicolae Steinhard)

O întrebare foarte bună:
* Gândește-te: Ce ar face Christos în locul tău?
(din păcate nu e la fel de simplu și să punem în practică.)

* Aveți grijă cum vă petreceți zilele, ca să reușiți să vă trăiți visele.

* Înainte de a cere, dă!

* Dumnezeu a venit să ne vindece de moarte.

* Bunătatea nu exclude dreptatea. Fii bun cu tine și blând cu ceilalți.

* Nu contează ce credem noi, ci cum crede Dumnezeu în noi.

* Să faci bine, nu te costă nimic. Să faci rău, te costă tot binele din lume.

* Singurele lucruri care merg cu voi în cer sunt lucrurile pe care le faceți cu mâinile voastre în lutul iubirii aproapelui.

* Nu suntem cerșetorii nimănui, îndreptați-vă spatele, ridicați-vă privirea și fiți demni! Dumnezeu e cu voi!


Ar mai fi fost și alte idei, dar rupte din context sunt mai greu de înțeles.

Și probabil că deja eşti mai mult decât nedumerit și te întrebi... ”ok... dar ce legătură supa instant cu Părintele Necula?”... Ei bine nici una! Însă vei înțelege în curând care e treaba cu titlul ăsta ciudat...

Motivul acestui articol, de fapt, îl constituie întâmplarea care urmează:
Când am plecat, în fața mea, o pereche dezbătea sesiunea de întrebări de la final: el era de părere că, Părintele nu dăduse un răspuns concret în privința unei anume întrebări, ea, ușor nemulțumită, susținea că, de fapt, toate întrebările au primit răspunsuri vagi.

Dacă nu aș fi fost din sală puteam să fiu de acord cu ei. Însă în afară de faptul că răspunsurile au fost cât se poate de clare, fără a da directive de genul: ”trebuie să faci așa” sau ”altfel”, au fost și cât se poate de sincere. Fără a lua o poziție sau alta în numele ”Bisericii”, ceea ce mi se pare cât se poate de corect, a dat la majoritatea întrebărilor răspunsuri chiar cu exemple din viața sa personală.

Însă așa cum a spus și părintele, fiecare este responsabil pentru ceea ce face!!! Și e normal să fie așa! De aceea ni s-a dat liberul arbitru! Să alegem!!! Să facem ce vrem! Numai că asta vine la pachet cu... responsabilitatea!!! Și cred că ”responsabilitatea” asta e destul de greu de digerat. Lumea (sau cei mai mulți) preferă directive:”Faceți așa!”, ”Faceți invers!” E mai ușor să dăm vina pe cineva, decât să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre.

Recunosc e mai simplu să-ți încălzești o supă instant decât să-ți prepari singur o ciorbă. Dar, ia gândește-te... cu ce chef mănânci supa aia instant și cu ce poftă mănânci ciorba făcută de tine acasă?!... Nu mai aștepta răspunsuri de-a gata și caută singur soluții! Da, ascultă păreri... cere sfaturi... dar decizia la final ia-o așa cum simți tu că e mai bine pentru tine. Pentru, până la urmă, tu ești singurul expert din viața ta!!!
Și cum zicea și Părintele Necula: ”Nu o fi mare lucru, dar e lucrul nostru, e ciorba noastră.”

Nu te mai mulțumi cu ”supa instant” pe care ți-o servesc alții, nu mai aștepta să-ți spună alții ce să faci, trăiește-ți viața așa cum crezi tu (în termenii tăi)!

Nu te mai lăsa încorsetat de regulile și modul de a fi sau de a gândi al altcuiva. Noi nu suntem sclavi! Nimeni nu este o victimă! Fiecare este liber să facă ce vrea! Fiecare este liber să aleagă!!

Sursă: [photo]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...