Treceți la conținutul principal

Supa instant şi Părintele Necula

Acuma două săptămâni am fost la conferința Părintelui Constantin Necula. A fost o încântare pentru sufletul meu. Părintele, cu o inimă cât Casa Poporului și o minte plină de înțelepciune ne-a vorbit despre ”Sfinții, îmblânzitori de civilizație”, o temă pe cât de intrigantă, pe atât de profundă. Ca să nu trec prea repede peste, voi aminti aici ideile care mi-au plăcut cel mai mult (pentru ca apoi să pot trece, de fapt, la subiectul și motivul acestui articol):

* Mecanismul lumii stă în iubire, nu în ură!

* Dumnezeu ne vrea vii!

* Sfinții se desenează din amănuntele vieții de zi cu zi.

* a ierta ca sfinții = a ierta necondiționat

* Să învățăm să rostim și să dăruim cuvintele care contează.

* Suntem chipul Slavei lui Dumnezeu.

* Ni se fură bucuria de a fi oamenii milei lui Dumnezeu.

* Dacă nu trăim în iertare reciprocă, nici o binecuvântare nu se pogoară peste noi.

Poate cea mai frumoasă definiție a prieteniei:
* Prietenii = Oameni pentru care ești gata să trăiești

* Pentru a înțelege realitatea celuilalt trebuie să privești prin fereastra prin care privește el.

* Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști. Ne-a cerut să fim buni, să fim blânzi, să fim drepți, dar nu tâmpiți. (Nicolae Steinhard)

O întrebare foarte bună:
* Gândește-te: Ce ar face Christos în locul tău?
(din păcate nu e la fel de simplu și să punem în practică.)

* Aveți grijă cum vă petreceți zilele, ca să reușiți să vă trăiți visele.

* Înainte de a cere, dă!

* Dumnezeu a venit să ne vindece de moarte.

* Bunătatea nu exclude dreptatea. Fii bun cu tine și blând cu ceilalți.

* Nu contează ce credem noi, ci cum crede Dumnezeu în noi.

* Să faci bine, nu te costă nimic. Să faci rău, te costă tot binele din lume.

* Singurele lucruri care merg cu voi în cer sunt lucrurile pe care le faceți cu mâinile voastre în lutul iubirii aproapelui.

* Nu suntem cerșetorii nimănui, îndreptați-vă spatele, ridicați-vă privirea și fiți demni! Dumnezeu e cu voi!


Ar mai fi fost și alte idei, dar rupte din context sunt mai greu de înțeles.

Și probabil că deja eşti mai mult decât nedumerit și te întrebi... ”ok... dar ce legătură supa instant cu Părintele Necula?”... Ei bine nici una! Însă vei înțelege în curând care e treaba cu titlul ăsta ciudat...

Motivul acestui articol, de fapt, îl constituie întâmplarea care urmează:
Când am plecat, în fața mea, o pereche dezbătea sesiunea de întrebări de la final: el era de părere că, Părintele nu dăduse un răspuns concret în privința unei anume întrebări, ea, ușor nemulțumită, susținea că, de fapt, toate întrebările au primit răspunsuri vagi.

Dacă nu aș fi fost din sală puteam să fiu de acord cu ei. Însă în afară de faptul că răspunsurile au fost cât se poate de clare, fără a da directive de genul: ”trebuie să faci așa” sau ”altfel”, au fost și cât se poate de sincere. Fără a lua o poziție sau alta în numele ”Bisericii”, ceea ce mi se pare cât se poate de corect, a dat la majoritatea întrebărilor răspunsuri chiar cu exemple din viața sa personală.

Însă așa cum a spus și părintele, fiecare este responsabil pentru ceea ce face!!! Și e normal să fie așa! De aceea ni s-a dat liberul arbitru! Să alegem!!! Să facem ce vrem! Numai că asta vine la pachet cu... responsabilitatea!!! Și cred că ”responsabilitatea” asta e destul de greu de digerat. Lumea (sau cei mai mulți) preferă directive:”Faceți așa!”, ”Faceți invers!” E mai ușor să dăm vina pe cineva, decât să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre.

Recunosc e mai simplu să-ți încălzești o supă instant decât să-ți prepari singur o ciorbă. Dar, ia gândește-te... cu ce chef mănânci supa aia instant și cu ce poftă mănânci ciorba făcută de tine acasă?!... Nu mai aștepta răspunsuri de-a gata și caută singur soluții! Da, ascultă păreri... cere sfaturi... dar decizia la final ia-o așa cum simți tu că e mai bine pentru tine. Pentru, până la urmă, tu ești singurul expert din viața ta!!!
Și cum zicea și Părintele Necula: ”Nu o fi mare lucru, dar e lucrul nostru, e ciorba noastră.”

Nu te mai mulțumi cu ”supa instant” pe care ți-o servesc alții, nu mai aștepta să-ți spună alții ce să faci, trăiește-ți viața așa cum crezi tu (în termenii tăi)!

Nu te mai lăsa încorsetat de regulile și modul de a fi sau de a gândi al altcuiva. Noi nu suntem sclavi! Nimeni nu este o victimă! Fiecare este liber să facă ce vrea! Fiecare este liber să aleagă!!

Sursă: [photo]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

O floare roșie cu tulpina verde

Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început. Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: -Astăzi o sa facem un desen. -Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze… Dar profesoara a zis: -Așteptați! Nu începeți încă! Și a așteptat până când toți copiii au fost pregătiți. -Acum o să desenăm o floare, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru. Dar profesoara le-a zis copiilor: - Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați. Și a desenat o floare roșie ...

Acum știu...

  Acum știu să trăiesc... pentru că există o diferență între „a trăi” și „a exista”. Acum știu că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea și n-am să mai uit asta niciodată. Acum știu că niciun străin nu te poate iubi, nu te poate ajuta și nu te poate ierta așa cum o fac părinții tăi. Acum știu că lucrurile nespuse la timp, zadarnic sunt spuse prea târziu. Acum știu că uneori e mai bine să îți ascunzi fericirea de ochii lumii, ca să nu le stârnești invidia celor neîmpliniți, pentru că nicio fericire nu durează atât de mult și atât de intens încât să combată răutatea din jur. Acum știu diferența dintre complimentele dezinteresate și lingușire și răspund la fiecare cu cuvinte potrivite. Acum știu să nu mă mai pun suflet acolo unde dau de rea-voință, rea-credință și prostie. Acum știu că în spatele bunelor intenții se pot ascunde uneori și interese proprii. Acum știu că sensibilitatea este văzută, de multe ori, ca fiind slăbiciune. Acum știu că este mai onor...