Treceți la conținutul principal

La ce folosește iubirea de sine?

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă despre iubirea de sine... Deși este, încă, un subiect relativ nou în peisajul autohton, puțin controversat chiar, este un subiect foarte drag mie, pe care am observat că îl abordez din ce în ce mai des și cu tot mai multă lume, în discuții care fie îmi confirmă păreri, fie îmi ”ridică mingea la fileu” și mă ajută să câștig noi perspective asupra subiectului și, implicit, noi metode de abordare.

În discuția pe care am aut-o cu prietena mea, observam faptul că, fiind un subiect mai degrabă abstract, lumea nu este atât de receptivă pe cât s-ar merita... pentru că, în ciuda faptului că nu este evident la prima vedere, iubirea de sine (adesea prost interpretată sau neînțeleasă, considerată un act de mare egoism sau mare aroganță) stă la baza bunăstării din viața noastră.

Când nu ne iubim pe noi înșine, deși nici nu ne dăm seama, ”umblăm” prin viață cu un mare gol în suflet și nu înțelegem de ce suntem atât de obosiți, atât de stresați, de ce până și succesul are un gust amar...

Acum câteva săptămâni am văzut o secvență dintr-un film și am avut o mare revelație: unui mare bogătaș (cu sute de milioane de dolari în bancă) i s-a răpit nepotul și i s-a cerut o răscumpărare de vreo 17 milioane. În loc să plătească răscumpărarea, bătrânul a preferat să angajeze un fost agent C.I.A. să-l găsească pe băiat.
Agentul, la un moment dat, i-a sugerat să plătească răscumpărarea și lovindu-se de un refuz, îl întreabă pe bătrân:
- ”Dvs. când vă veți simți în siguranță?” (referitor la cât de mulți bani mai are nevoie ca să-i fie de ajuns...)
La care bătrânul îi răspunde hotărât:
- ”Când voi avea și mai mult!”

În acel moment am realizat că... poți avea toate bogățiile de pe fața pământului... câte în lună și în stele... până nu umpli ”golul” din sufletul tău, totul e în zadar!!
Vei continua să acumulezi, fie ele lucruri materiale, realizări profesionale, sau în cazul nostru al femeilor, frumusețe exterioară (nemaiîntâlnită, nemaipomenită)... funcții... carieră... dar, dacă sufletul tău e gol... dacă duci lipsă de iubire și de încredere în tine... tot degeaba! Până nu umpli golul creat din lipsa de iubire, nimic nu te va împlini. Și, cum spuneam într-unul din seminarele mele, iubirea ta începe cu tine!

(Alte articole pe această temă găsești aici, aici și aici.)


Iar cei mai mulți dintre noi încercăm să umplem acest gol în fel și chip, fără ca măcar să ne dăm seama. Cerșim iubire și aprobare din exterior... tânjim după acceptarea celor din jur... ne dorim să fim înțeleși... însă dacă nu începem noi să facem lucrul ăsta... dacă nouă ni se pare atât de greu să facem asta pentru noi... cum putem avea pretenția ca altcineva să o facă?!... Și, astfel, suntem la mila a fel de fel de factori externi... deconectați de noi înșine, de sinele nostru profund... sperând ca cei din jur să ne ofere atenție, iubire, acceptare... pe care ni le refuzăm noi înșine, nouă înșine.

Multe dintre femei au impresia că dacă se fac din ce în ce mai frumoase și câștigă admirația celor din jur, asta o să le aducă în mod automat și fericire sau împlinire. Nimic mai fals.
Ca în cazul bătrânului bogătaș, o să existe mereu o lipsă, un gol esențial, pe care nu îl poți umple cu lucruri din exterior, ci, cu multă răbdare, trebuie să-l umpli cu iubire și compasiune de sine, care vin din interior. Când tu ai să te iubești pe tine și ai să te simți bine în pielea ta, nici nu va mai conta ce cred cei din jur. (De altfel, oricum, fiecare este liber să creadă ce vrea.)

Așa cum spune un cunoscut proverb românesc ”pe afară vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. La tine, ce ”leopard” se ascunde? Dacă reușești măcar să conștientizezi acest lucru, vei face deja un mare pas înainte pe calea iubirii de sine.

Dacă în loc să ne criticăm și să ne judecăm (atât pe noi înșine, cât pe ceilalți), am alege să vedem frumusețea din noi și din ceilalți, nici nu ar mai fi nevoie să ne străduim atât de mult să fim acceptați și apreciați de altcineva, pentru că ne-ar fi suficientă acceptarea și iubirea din noi.

Deschide ochii și vezi.
Tu ești cel mai calificat expert din viața ta. Tu știi ce e mai bine pentru tine. Atunci alege.
Alege ce este mai bine pentru tine.

Alege să fii tu!
Alege să te iubești și să te accepți așa cum ești.
Alege să ai grijă de tine!


❤️ Află cum poți reumple golul din suflet și cum să ajungi la iubirea de sine fără să fii egoistă. Înscrie-te GRATUIT la Minicursul ”Evoluție prin iubirea de sine” la link-ul: https://elenamocanasu.ro/minicurs-gratuit-iubire-de-sine/


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...