Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit… iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.
Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
-Astăzi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenulețe și vapoare. Și și-a scos cutiuța cu creioane colorate și a început să deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Acum o să desenăm o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gândit baiețelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Și a început să deseneze flori frumoase, și le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Așteptați, vă voi arăta eu cum să colorați. Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde.
- Acum puteți începe, a zis profesoara.
Băiețelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina și a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era roșie, cu o tulpină verde.
Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte profesoara le-a spus copiilor:
- Astăzi o să facem ceva din argilă.
-Grozav, a spus băiețelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane. Dar a așteptat până ce toți copiii au fost gata.
- Acum o să facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele și mărimile. Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Așteptați, vă arăt eu cum se face! Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
- Așa! Acum puteți începe!, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca cea facută de profesoară.
Și foarte curând băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca cele facute de profesoară, și foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.
Și s-a întâmplat într-o zi că băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraș. Și băiețelul a trebuit să meargă la școală. Școala cea nouă era și mai mare și nu mai avea nici o ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.
În prima zi de școală profesoara le-a zis copiilor:
- Astăzi o să facem un desen!
- Grozav, a zis băiețelul, și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băiețel i-a spus:
- Tu nu vrei să desenezi?
- Ba da, a zis băiețelul. Ce desen facem?
- Nu știu până nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum să-l fac? zise băiețelul.
- Cum îți place ție! răspunse ea.
- Să-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat băiețelul.
- Cum vrei tu!, a fost răspunsul ei. Dacă toți ați face același desen și l-ați colora la fel, cum să știu eu cine l-a făcut?
- Nu știu, zise băiețelul.
Și a început să deseneze o floare roșie cu o tulpina verde…
Morala?
Creativitatea umană este un dar neprețuit. Îți aduci aminte de ușurința cu care puteai să îți imaginezi jocuri când erai copil, sau să vezi în jucaria de cârpe cea mai frumoasă păpușă din lume? Cine spune că floarea trebuie să aibă petale roșii și frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne definește ca oameni.
Einstein spunea că “Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea rațională este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul. ”
Comentarii
Trimiteți un comentariu