 |
| Felicitare făcută de Theona pentru Domnul Învățător* |
Ieri a fost premierea la școală. În ciuda faptului că atmosfera a fost cam încordată din cauza părinților nemulțumiți (fie din cauză că nu le dă Domnu’ învățător mai multe teme la copii, fie din cauză că nu se fac serbări – în care să streseze copii vreo oră-două, de dragul părinților -, fie pentru că nu face nu știu câte activități și ieșiri cu copiii – în ciuda faptului că anul trecut a încercat să facă diverse lucruri, dar s-a lovit în mare parte de indiferența părinților). A fost frumos. Dar cel mai mult mi-a plăcut descrierea pe care i-a făcut-o Theonei (a făcut o mică descriere fiecărui copil care a primit diplomă).
Despre Theona a spus că este ”artista
clasei”, că este ”cel mai fericit copil pe care l-a avut în toate generațiile
de elevi”, că este săritoare să-și ajute colegii (de multe ori chiar înainte de
a termina ce are ea de făcut – ceea ce nu e ok, din punctul meu de vedere), că
este un copil creativ și plin de energie.
Pe diplomă calificativul a fost
”Rezultate excelente la învățătură” (la care mă așteptam de altfel), dar care
nu valorează nici măcar jumătate din cât valorează faptul că este fericită!!!
Dedicația pe care i-a scris-o pe
una dintre cărțile oferite este:
”Theona...
Ascultă, zâmbește, fii de acrod,
dar fă oricum ce voiai să faci de
la bun început.
Vacanță plăcută!”
Iar asta ilustrează perfect de
ce-mi place mie de Domnu’: pentru că îi pregătește pentru viață, pentru că îi învață
din ceea ce este el (nu numai din cărți), pentru că îi inspiră și le insuflă
valori, pentru că îi învață să le placă școala și învățătura prin povești și/
sau exemple haioase (Theona nu este singurul elev din clasă care de-abia
așteaptă să meargă la școală și chiar mă întreabă dacă mai durează mult
vacanța), pentru că încearcă să-i înțeleagă și să le descopere talentele,
pentru că nu-i împovărează cu teme (mai ales că oricum există studii care
demonstrează faptul că aportul temelor în procesul de învățare este de 10%-15%,
ceea ce reprezintă un stres absolut inutil din punctul meu de vedere) și nu-i stresează degeaba, ceea ce nouă,
personal, ne oferă posibilitatea de a face o mulțime de activități
extrașcolare, la care Theona merge cu mare drag! Și care, din punctul meu de
vedere, contează la fel de mult (dacă nu cumva chiar mai mult) decât școala
în dezvoltarea ei.
De exemplu, anul acesta Theona a mers
la cursuri de pictură, grafică, șah, franceză, canto, orgă, din când în când am
mai fost și la ateliere de creativitate, iar de curând merge la tenis de câmp.
NICI UNA din aceste activități nu a făcut-o din obligație, ci din contră dacă
ar fi fost după ea ar mai fi făcut și altele. – Dacă ar fi fost încărcată cu o
mulțime de teme și n-ar mai fi avut timp nici să respire, cu siguranță nu ar
mai fi avut chef de făcut nimic altceva.
Pentru că Domnu' nu-i împovărează
cu teme, Theona are timp să se joace (și afară și în casă), să deseneze, să
picteze, să citească și să facă orice altceva îi mai trece prin cap. (Pentru
cei care se întreabă când are timp să facă toate astea, răspunsul este simplu: pentru
că la TV dă drumul la ora 18:00, pe telefon stă foarte puțin, iar pe calculator
deocamdată nu are ce căuta.)
În concluzie: are timp de toate!
Pentru că viața unui copil nu ar
trebui să graviteze numai în jurul școlii, așa cum viața unui adult nu ar
trebui să graviteze numai în jurul job-ului, cu care mulți aproape că
se confundă.
Poate o să par o ciudată, dar eu
prefer ca al meu copil să fie fericit și să se descopere pe sine, să descopere
ce-i place si ce nu-i place, să aibă timp să se joace (cu tristețe am aflat
acum vreo 3 ani că există copii care NU ȘTIU SĂ SE JOACE și, din păcate, multă
lume nu conștientizează faptul că foarte multe lucruri copiii le învață prin
joc, că au nevoie să descopere, să încerce, să-și consume energia, să-și ”aerisească” creierul; că viața unui copil nu se rezumă numai la Română și Matematică!!)
Pentru mine este mult mai
important să știe ce vrea să facă în viață (încercând lucruri –
DIVERSE – are posibilitatea să-și și dea seama), iar eu am toată încrederea că
ea va afla acest lucru înainte să termine școala! (Sunt mulți adulți care nu
știu ce vor să facă în viață nici la 40 de ani.) Aspect mult mai important
decât să aibă 10 pe linie! Lucru care din păcate nu se
învață în școală! Cum nu se învață nici inteligență emoțională, nici educație
financiară sau dezvoltare personală!! Și mă întreb: până la urmă ce se învață la școală?!?!... Și, mai ales, de ce-i stresăm atâta pe copiii noștri?!...
Și, apropo... s-a descoperit că oamenii
fericiți au mai mult succes și nu invers, lucru care are logică, de altfel,
pentru că în momentul în care avem o bună stare de spirit, suntem mai calmi,
mai creativi (ceea ce înseamnă că găsim mai ușor soluții la probleme), suntem
mai productivi.
Shawn Achor studiază acest
subiect de vreo 20 de ani și recomand cu mare drag una din cărțile pe care le-a
scris pe acest subiect - ”Avantajul fericirii” (o puteți găsi aici).
Cred că fiecare dintre noi a auzit
despre oameni așa-ziși ”de succes”, care sunt fie în pragul depresiei, fie sunt
depresivi deja. Iar eu nu mă pot abține să mă întreb retoric bineînțeles: ”Ce
fel de succes e acela?!...”
Succesul nu este universal. Nu e
rețeta care ți se servește la TV! Nu este grămada de bani pe care aspiri să
stai! Nu este job-ul ideal pe care și-l doresc părinții pentru copii! Nu este nici
10 pe linie la toate materiile, de-i ducem pe copii la epuizare, la disperare și, eventual, la depresie! Succesul e croit pe măsura fiecăruia în parte!
Ceea ce înseamnă că fiecare trebuie să și-l găsească pe al său.
Peste vreo 20 de ani, 50%
din job-urile care se vor crea, nici măcar nu există în prezent (și habar
n-avem care sunt acelea), iar noi le facem copiilor capul pătrat cu o metodă de
învățare și un sistem de învățământ DEPĂȘIT, care era potrivit acum 100-200 ani
când a fost înființat?!...
* Felicitarea a fost făcută de Theona din proprie inițiativă, nu i-am spus eu!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu