Poți să-mi spui cum vrei

În subtext:

Dacă te joci cu mine (dacă mă accepți), poți să-mi spui cum vrei.

- Sună trist, nu-i așa?!...

- Așa și este!

La acest dialog am asistat ieri, când Theona se juca afară cu copiii.

Una dintre fetițe, nouă în grupul lor, și care nu se bucură de aceeași atenție (tocmai datorită acestui fapt), era foarte încântată că Theona se juca cu ea (vorbim despre o fetiță de 8-9 ani).

Nu știu cum de a înțeles Theona că pe ea o cheamă Nicoleta (vom folosi niște nume la întâmplare), când, de fapt, pe ea o chema Mihaela.

Celelalte fetițe i-au spus Theonei, că pe fetiță o cheamă Mihaela, nu Nicoleta. Însă fetița în cauză spuse la rândul ei:

- Nu-i problemă. Poți să-mi spui cum vrei, dacă așa îți vine mai ușor.

***

Pentru fetițe această replică a sunat amuzant. Pentru mine, nu. Și bineînțeles că am insistat ca Theona sa-i spună pe numele ei!

Mi s-a strâns inima de tristețe pentru că îmi dădeam seama că fetița își dorea atât de mult să fie acceptată, era atât de bucuroasă că i se dădea atenție, încât nu conta dacă în loc de Mihaela i s-ar fi spus Nicoleta sau altfel.

Câți dintre noi, și la vârste și mai mari, nu acceptăm fel de fel de lucruri... facem fel de fel de compromisuri, pentru a fi acceptați?!... 

Nu e la fel de ușor pe cât sună, dar opriți-vă... nu mai faceți asta!! Aveți mai multă compasiune pentru voi (aici găsiți un articol care v-ar putea ajuta), iubiți-vă mai mult, fiecare dintre noi este perfect așa cum este!!! 

Nimeni nu este mai presus de nimeni, așa cum nimeni nu este mai prejos de nimeni!

Și, oricând aveți posibilitatea, dați mai multă încredere celor din jurul vostru și, mai ales, oferiți încredere copiilor (pentru că stima de sine și compasiunea de sine se construiesc din copilărie).

Vă mulțumesc din inimă!