Un om pios, adâncit într-o
convorbire tainică cu Dumnezeu, a îndrăznit să se roage:
- Doamne, aș vrea să știu cum
arată Raiul și Iadul!
Dumnezeu l-a condus pe om către
două uși. A deschis una dintre ele și omul a privit înăuntru.
În mijlocul unei încăperi uriașe
se afla o masă mare rotundă, pe care se odihnea o oală cu mâncare aburindă și
atât de îmbietoare încât omului i-a lăsat gura apă.
Oamenii din jurul mesei erau însă
slabi, suferinzi și neliniștiți. Păreau a fi tare înfometați… Țineau în mâini
niște linguri cu cozi foarte lungi. Puteau ajunge cu ele la vasul de mâncare,
dar era imposibil a și le duce la gură din cauza cozilor lungi.
Omul pios s-a cutremurat la
vederea suferinței lor. Atunci Dumnezeu i-a spus: ‹
- Acum ai văzut Iadul.
Au mers apoi la cea de-a doua
ușă. În cameră se găsea aceeași masă rotundă, cu aceeași mâncare delicioasă.
Oamenii de acolo țineau în mâini aceleași linguri cu cozile lungi. Dar, spre
deosebire de cei dintâi, păreau bine hrăniți, veseli și vorbeau între ei.
Omul pios a spus:
- Doamne, nu înțeleg!
Atunci, Dumnezeu i-a răspuns:
- Este foarte simplu, trebuie
doar să privești cu atenție. Acești oameni fericiți și sănătoși au învățat să
se hrănească unii pe alții, pe când ceilalți se gândesc numai la ei înșiși.
Oamenii buni au avut grijă să ducă la gură unul către celălalt lingurile lungi,
cu care altminteri nu se puteau hrăni singuri. Acesta este Raiul!
Acum... pe lângă concluziile pe
care le trage fiecare din această povestioară, am toată încrederea că mai devreme
sau mai târziu (sper eu că mai devreme) vom înțelege că avem toți de câștigam
atunci când cooperăm și când ne ajutăm unii pe alții, decât atunci când concurăm,
când suntem în permanentă competiție și ne comparăm cu cei din jur.
Sursă: [photo]
Comentarii
Trimiteți un comentariu