Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil.

1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul.

2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă, pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei.

3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte.

4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți copilul cum își rezolvă problemele.

5. Trebuie să consideri emoțiile ca fiind trecătoare, nu permanente. Ele se schimbă – ura se poate preface în iubire, descurajarea poate fi repede înlocuită de speranță. Prin urmare, nu trebuie să-ți fie teamă de emoțiile pe care le exprimă copilul; nu vor rămâne pe veci în sufletul lui.

6. Trebuie să fii în stare să-ți vezi copilul ca pe o persoană separată de tine – o persoană unică care nu mai e unită cu tine. Această ”separare” te va ajuta să-i ”permiți” copilului să aibă propriile sentimente, propria percepție asupra lucrurilor. Doar conștientizând această ”separare” vei putea să-ți ajuți copilul. Trebuie să fii alături de el când are probleme, dar nu una cu el.

Ascultarea Activă presupune, evident, ca receptorul să-și suspende temporar propriile gânduri și sentimente pentru a se concentra exclusiv asupra mesajului transmis de copil. Trebuie să-l recepteze corect; dacă părintele vrea să înțeleagă mesajul așa cum îl percepe copilul, atunci trebuie să se pună în locul său și va putea să audă sensul pe care i-l dă emițătorul.

Partea de ”feedback” din Ascultarea Activă nu e nimic altceva decât ultima verificare a părintelui că a ascultat corect, plus că îl asigură și pe emițător (copilul) că a fost bine înțeles, când își aude mesajul reprodus corect.

Ceva se întâmplă cu acea persoană care ascultă activ. Pentru a înțelege corect ce simte sau ce gândește cealaltă persoană, pentru a te pune pe moment în locul ei, pentru a vedea lumea așa cum o vede ea, tu, ca ascultător, riști să-ți schimbi propriile atitudini și opinii. Cu alte cuvinte, de fapt, pe oameni îi schimbă ceea ce înțeleg cu adevărat. Pentru ”a fi deschis la experiența” celuilalt, este poate necesar să-ți reinterpretezi propriile experiențe.

Ascultarea Activă este cea mai adecvată atunci când copilul îți arată că are o problemă. De obicei, părintele depistează asemenea situații pentru că îl aude pe copil exprimând anumite sentimente.

Orice copil întâlnește în viață situații care îi aduc dezamăgire, frustrare, suferință sau îi frâng inima: probleme cu prietenii, frații sau surorile, părinții, profesorii, mediul în care trăiește, precum și probleme sufletești. Copiii care găsesc ajutor pentru rezolvarea unor astfel de probleme își păstrează sănătatea psihologică și continuă să dobândească putere și încredere în ei. Copiii care nu găsesc acest ajutor dezvoltă probleme emoționale.

Un copil are o problemă atunci când nu i se satisface o nevoie. Pentru părinte nu e o problemă, deoarece, comportamentul copilului nu are nici o legătură tangibilă cu satisfacerea nevoilor părintelui. De aceea, PROBLEMA ESTE LA NIVELUL COPILULUI.

Ascultarea Activă a părintelui este foarte indicată și folositoare când problema ține de copil, dar foarte frecvent nepotrivită atunci când problema ține de părinte; îl ajută pe copil să găsească soluții la propriile probleme, dar rareori îl ajută pe părinte să găsească soluții în cazul în care comportamentul copilului îi creează lui o problemă.

Frustrările, nedumeririle, pierderile, grijile și, da, eșecurile copiilor le aparțin lor, nu părinților (”țin” de copii, nu de cei mari).

Acest concept este unul pe care părinții îl găsesc, la început, greu de acceptat. Mulți părinți sunt înclinați să considere ca fiind ale lor multe dintre problemele copiilor, ceea ce le provoacă suferințe inutile, contribuie la deteriorarea relației lor cu copiii și ratează multe ocazii de a fi consilieri eficienți pentru copiii lor.

Ascultarea Activă este o metodă de a influența copiii să-și găsească propriile soluții la propriile probleme.

Întrebați-vă:

- ”Trebuie copilul vostru să gândească la fel ca voi?”

- ”De ce simțiți nevoia să-l povățuiți?”

- ”Nu puteți tolera o opinie foarte diferită de a voastră?”

- ”Puteți să-l ajutați să-și formeze propria concepție despre lumea aceasta complexă?”

- ”Îi puteți permite să fie acolo unde este în lupta cu o problemă?”

- ”Vă amintiți că, atunci când erați copii, aveați niște probleme cam ciudate despre problemele lumii?”

Ascultarea Activă este o metodă eficientă de a ajuta altă persoană să-și rezolve problema pe care o deține, cu condiția ca ascultătorul să accepte această apartenență și să-i îngăduie mereu celeilalte persoane să-și găsească propriile soluții.

Vă recomand din toată inima să citiți cartea ”Părintele eficient” scrisă de Thomas Gordon (de trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace), recunoscut la nivel mondial pentru metodele sale în ceea ce privește predarea de abilități de comunicare și metode de rezolvare a conflictelor către părinți, profesori și lideri în afaceri. (Mai multe detalii despre carte puteți găsi aici.)