Un șoim
fusese prins de un țăran și trăia legat de un picior în curtea unei ferme. Nu
se resemnase însă să trăiască la fel ca un pui oarecare. Începuse să dea
lovituri de cioc funiei care-l ținea legat de un stâlp puternic al cotețului de
găini. Fixa cu privirea cerul azuriu și pornea spre el din toate puterile sale.
Dar funia îl trăgea în jos. Încercă săptămâni de-a rândul, până când pielea de
la picior îi era toată o rană, iar frumoasele lui aripi tot mai jumulite.
Până la
urmă se obișnui. După câteva săptămâni îi plăcea chiar și gunoiul puilor. Se
mulțumi să scurme prin pământ.
Astfel,
nu-și dădu seama că ploile de toamnă și zăpada iernii făcură să putrezească
funia cu care era legat.
Ar fi fost
de-ajuns o ultimă, slabă lovitură și șoimul s-ar fi întors la libertate, stăpân
al cerului.
Dar n-o
mai dădu.
~ Bruno Ferrero ~
(Seria ”Istorioare pentru suflet” de Bruno Ferrero o puteți găsi aici.)
Sursă [foto]
Comentarii
Trimiteți un comentariu