Treceți la conținutul principal

Înțelepciunea vieții

 
Era odată un rege care-și petrecuse viața purtând războaie și adăugând noi pământuri împărăției sale. La șaizeci de ani își dădu seama că nu învățase prea multe despre viață și despre rostul ei. Îi chemă deci pe toți boierii și sfetnicii săi și le porunci:

- Luați toți banii din visteriile mele și mergeți în cele patru colțuri ale pământului și căutați cărți de înțelepciune, căci aș vrea în sfârșit să cunosc adevărata înțelepciune a vieții.

Sfetnicii luară sacii cu galbeni și se răspândiră în toate colțurile pământului. Se întoarseră după șapte ani, urmați de 40 de cămile încărcate cu tot felul de cărți mari și mici. Un adevărat munte de cărți rare.

Văzându-le, regele spuse:

- Am 67 de ani, nu voi reuși niciodată să citesc toate aceste cărți. Faceți-mi un rezumat!

Fură chemați cei mai mari oameni de litere din lume, care se puseră pe treabă, iar după șapte ani îi înmânară regelui un strălucit rezumat al acelei comori de înțelepciune. Dar cu acest rezumat tot mai puteai încărca 7 cămile.

- Am deja 74 de ani – spuse regele. Nu am timp să citesc totul. Rezumați și mai mult.

Se făcu deci rezumatul rezumatului, pentru care mai trebuiră încă 7 ani la căpătâiul cărora înțelepții încărcară o cămilă.

 - Am trecut de 80 de ani – spuse regele tot mai slăbit. Vederea îmi slăbește. Nu voi reuși niciodată să citesc toate aceste cărți. Rezumați încă și mai mult!

Înțelepții se puseră pe treabă și timp de șapte ani lucrară zi și noapte. Rezultatul fu o singură carte. O carte care cuprindea toată înțelepciunea pământului.

În acea clipă, un valet dădu buzna peste înțelepți:

- Repede, duceți cartea regelui. E pe moarte.

Regele avea acum 88 de ani, stătea în patul lui și era pe moarte.

Cel mai înțelept dintre înțelepți se apropie de împărat, care îi șopti la ureche cu suflarea slăbit:

- Rezumă-mi, rogu-te, toată știința, toată înțelepciunea lumii într-o singură frază...

- Iat-o înălțimea voastră:

«Traiește momentul prezent.»

~ Bruno Ferrero ~


(Seria ”Istorioare pentru suflet” de Bruno Ferrero o puteți găsi aici.)

Sursă [foto]


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...