Treceți la conținutul principal

Înțelepciunea vieții

 
Era odată un rege care-și petrecuse viața purtând războaie și adăugând noi pământuri împărăției sale. La șaizeci de ani își dădu seama că nu învățase prea multe despre viață și despre rostul ei. Îi chemă deci pe toți boierii și sfetnicii săi și le porunci:

- Luați toți banii din visteriile mele și mergeți în cele patru colțuri ale pământului și căutați cărți de înțelepciune, căci aș vrea în sfârșit să cunosc adevărata înțelepciune a vieții.

Sfetnicii luară sacii cu galbeni și se răspândiră în toate colțurile pământului. Se întoarseră după șapte ani, urmați de 40 de cămile încărcate cu tot felul de cărți mari și mici. Un adevărat munte de cărți rare.

Văzându-le, regele spuse:

- Am 67 de ani, nu voi reuși niciodată să citesc toate aceste cărți. Faceți-mi un rezumat!

Fură chemați cei mai mari oameni de litere din lume, care se puseră pe treabă, iar după șapte ani îi înmânară regelui un strălucit rezumat al acelei comori de înțelepciune. Dar cu acest rezumat tot mai puteai încărca 7 cămile.

- Am deja 74 de ani – spuse regele. Nu am timp să citesc totul. Rezumați și mai mult.

Se făcu deci rezumatul rezumatului, pentru care mai trebuiră încă 7 ani la căpătâiul cărora înțelepții încărcară o cămilă.

 - Am trecut de 80 de ani – spuse regele tot mai slăbit. Vederea îmi slăbește. Nu voi reuși niciodată să citesc toate aceste cărți. Rezumați încă și mai mult!

Înțelepții se puseră pe treabă și timp de șapte ani lucrară zi și noapte. Rezultatul fu o singură carte. O carte care cuprindea toată înțelepciunea pământului.

În acea clipă, un valet dădu buzna peste înțelepți:

- Repede, duceți cartea regelui. E pe moarte.

Regele avea acum 88 de ani, stătea în patul lui și era pe moarte.

Cel mai înțelept dintre înțelepți se apropie de împărat, care îi șopti la ureche cu suflarea slăbit:

- Rezumă-mi, rogu-te, toată știința, toată înțelepciunea lumii într-o singură frază...

- Iat-o înălțimea voastră:

«Traiește momentul prezent.»

~ Bruno Ferrero ~


(Seria ”Istorioare pentru suflet” de Bruno Ferrero o puteți găsi aici.)

Sursă [foto]


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...