Treceți la conținutul principal

Elena's Bookclub - ”Gitanjali. Jertfa lirică”


Recomandarea de carte din această lună este una foarte specială: ”Gitanjali. Jertfa lirică” de Rabindranath Tagore.

”Gitanjali” este cea mai cunoscuta culegere de versuri a lui Tagore. De sorginte indiană, ideea fundamentală a cărții este cea a integralității universale a tuturor lucrurilor, a tuturor făpturilor, a vieții și a post-vieții: totul iradiază, emană și apoi se întoarce la Dumnezeu, în Sufletul Lumii. Iar forța cosmică unificatoare o constituie Iubirea.

”Rabindranath Tagore ne însoțește, peste veac, într-o călătorie iniţiatică în lumea-ofrandă a cânturilor sale, călătorie care poate constitui o parte semnificativă din drumul nostru spre noi înșine.

Gitanjali, una dintre cele mai cunoscute cărți de poeme ale sale, a fost publicată în limba bengali în India în 1910. Autorul însuși a tradus-o în limba engleză sub formă de poeme în proză, versiune publicată la Londra în 1912, cu titlul Gitanjali: Song Offerings, cu o introducere a poetului irlandez W. B. Yeats, carte pentru care i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură în 1913.” (Elena Liliana Popescu)

”Gitanjali. Jertfa lirică” este o colecție minunată de poezii divine, în care fiecare poem te face să înțelegi, sau mai degrabă să simți, adevărul ultim al Grației Divine, să percepi universalitatea lui Dumnezeu și harul pe care îl revarsă necontenit asupra noastră. Versurile sunt scrise într-un limbaj simplu, cu metafore și ornamente extrase din viața obișnuită, dar nuanțate cu har divin și care sunt menite a fi simțite, nu explicate. 

Tagore este un geniu universal care atinge nenumărate inimi prin literatura sa, prin poemele sale atemporale. Trezește sufletul, ridicându-l la adevărata sa natură, aceea a comuniunii cu Dumnezeu. Iar ”Gitanjali” este cea mai frumoasă colecție de poezie spirituală, ce reflectă conștiința, înțelepciunea și fiolsofia lui Rabindranath Tagore, o ofrandă de cântece către Dumnezeu.


Rabindranath Tagore (1861-1941) este o figură marcantă a Indiei în care geniul se reflectă asemeni unui diamant în numeroase fațete: de poet, romancier, dramaturg, filosof, pictor, compozitor, ”învățător”. A fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali, cât şi în limba engleză, o personalitate covârșitoare a timpului său, dar și a timpului universal, inspirat de spiritualitatea hindusă, el a fost un partizan al valorilor eterne ale culturii și toleranței. 


Fragmente din carte:

* Am primit invitația pentru festivalul acestei lumi,

și astfel viața mea a fost binecuvântată.

Ochii mei au văzut și urechile mele au auzit.


*Când viaţa şi-a pierdut harul, vino la mine într-o explozie de cântece.


*Când munca zbuciumată îşi nalţă vuietul, purtându-mă departe, vino la mine Doamne, cu pacea şi odihna Ta!


*Zi după zi tu mă modelezi ca să fiu demn

de marile daruri simple pe care le reverşi asupră-mi –

cerul şi lumina, acest trup, şi viaţa şi spiritul.


*Călătorul trebuie să bată la toate porțile 

înainte de-a ajunge la a sa.

Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară 

pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.


Poemele lui Rabindranath Tagore, marele poet şi filosof indian, nu sunt numai poezie. Ele sunt şi cugetare filosofică şi, mai ales, poezie mistică.


”Gitanjali”, dacă îi dai voie și dacă îți dai voie, poate atinge fiecare parte a sufletului tău. 

O găsești online aici.




Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Simboluri și credințe

Trăim vremuri ciudate. Teamă, contradicție și confuzie sunt primele cuvinte care-mi vin în minte pentru a descrie ce se întâmplă în ultimele săptămâni. Fără un simț puternic de a discerne, situația este foarte dificilă, de fapt situația este dificilă oricum. Însă dacă putem dobândi o cât de puțină claritate în plus este un mare câștig. În acest context, astăzi voi scrie despre simboluri și credințe. Cine mă cunoaște știe că nu sunt adepta amuletelor, pentru că ele înseamnă slăbiciune, înseamnă să dau eu toată puterea mea unui obiect străin de mine. Ce se întâmplă dacă pierd obiectul respectiv? În absența acelui obiect rămân fără putere (sau mai bine zis, așa cred), ceea ce este fals pentru că puterea mea este în interior și ea este în continuare acolo. Însă dacă eu nu cred asta este ca și cum nu ar fi, pentru că mă voi comporta sau voi acționa în consecință (eventual crezând că ghinionul s-a abătut asupra mea... însă eu nu cred în noroc și, implicit, nici în ghinion...) S...

Elena's Bookclub - ”Ziua în care am învățat să trăiesc”

  Un nou an, un nou început, și după o perioadă prea încărcată în care nu am mai reușit să împărtășesc din lecturile care îmi bucură sufletul, m-am hotărât să reiau acest obicei și în fiecare lună să vin cu o nouă recomandare de carte. Pentru luna februarie am ales ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” de Laurent Gounelle, considerată de Le Parisien ”o lecție despre fericire”. Ce m-a determinat să citesc această carte a fost prezentarea de pe coperta interioară: „Poetul român Mihai Eminescu spunea: «Viața este irosită pentru cel care n-a trăit-o așa cum ar fi vrut». Adevărul este că, odată ce ajung în amurgul vieții, mulți oameni încep să aibă regrete și își dau seama că, dacă ar putea să trăiască din nou, ar face-o altfel. Am vrut să scriu o poveste plecând de la dorința irezistibilă a oamenilor de a trăi conform celor mai profunde aspirații ale lor.” -  Laurent Gounelle ” Ziua în care am învățat să trăiesc ” este un roman lejer, dar în același timp plin de profunzime, ce te...

Povestea ta a început demult

Știai că ai noștri copii preiau de la noi, părinții, până și stresul?!... Eu trebuie să recunosc că habar nu aveam până acum o săptămână, când am început să citesc " Povestea ta a început demult " de Mark Wolynn, o carte pe care ți-o recomand cu drag. S-au făcut studii științifice în acest sens și, din păcate, dacă nu avem grijă de noi, le dăm mai departe copiilor noștri nu numai credințele și convingerile noastre (multe dintre ele limitative sau care nu ne mai sunt de folos, pe care le-am preluat și noi la rândul nostru de la înaintașii noștri), ci și stresul pe care îl resimțim din varii motive și care în ultima vreme a ajuns la cote inimaginabile până acum câțiva ani. Cât de ironic este asta?!... Facem tot ceea ce facem și ne "sacrificăm" de dragul copiilor noștri, ca să le fie lor bine, fără să ne dăm seama că, de fapt, ei cel mai mult au nevoie ca noi să fim bine. Degeaba le cumpărăm câte în lună și în stele, degeaba vrem să aibă ei tot ce nu am avut noi și fac...