Treceți la conținutul principal

Responsabilitatea noastră ca părinți


Dacă sunteţi părinţi, odată ce veți ajunge să înţelegeţi originile propriului mod în care vă percepeți valoarea, veţi putea să vă ajutaţi şi copiii, să le insuflaţi forţă şi curaj. Fie că sunteţi părinte sau dascăl, educator, bonă, mătuşă, unchi, prieten de familie sau simplu vecin, fiecare puteţi influenţa nivelul stimei de sine a copiilor.

De noi toţi, de părinţi, educatori, membri ai familiei, depinde cum îi educăm pe copii, astfel încât să le fie insuflată conştiinţa propriei valori.


Dacă îi criticăm, ei vor învăţa, la rândul lor, să se critice pe sine, dar şi să îi critice pe alţii.

Dacă îi învăţăm să fie toleranţi şi înţelegători, şi ei vor învăţa, la rândul lor, să se accepte mai uşor pe ei, dar să îi accepte şi pe alţii.

Dacă le arătăm cum să fie recunoscători, vor învăța să se aprecieze atât pe ei, cât şi pe ceilalți.

Dar dacă îi învăţăm să se ruşineze, îi învăţăm, de fapt, să nu evolueze şi să le fie frică.

Dacă le arătăm ce înseamnă cinstea, vor învăţa să fie oneşti cu ei înşişi şi corecți cu ceilalţi.

Dacă împărţim diverse lucruri cu ei, vor învăţa să fie buni cu ceilalţi.

Dacă îi învăţăm ce este prietenia, vor învăţa să comunice cu ceilalţi şi să stabilească relaţii de prietenie.

Dacă îi învăţăm că sunt îndeajuns de buni, de inteligenţi", vor şti că „sunt îndeajuns de buni, de inteligenţi" şi că viitorul sună bine!

Fragment din ”I love me – Calea spre iubirea de sine” de Dr. David R. Hamilton. (Se găsește online aici.)

Sursă [foto]

Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...