Treceți la conținutul principal

Elena's Bookclub - ”De vorbă cu Ana Aslan”


Recomandarea de carte din această lună este ”De vorbă cu Ana Aslan” interviu consemnat de Valentin Lipatti. 

Această cărticică se găsește destul de greu în librării, dar atunci când o găsiți cu siguranță merită să o achiziționați, pentru că paginile ei ascund nu numai o româncă de talie mondială, o personalitate de top a lumii medicale internaționale, ci și multă înțelepciune, principii sănătoase de viață, precum credința, frumosul, integritatea, educația. Principii pe care le regăsim din ce în ce mai rar în ziua de azi, dar pe care dacă le-am alege în continuare să ne ghideze, ne-ar ajuta să ducem o viață plină de sens și de frumos.

Interviul din această carte este structurat în trei părți, acesta fiind numărul întrevederilor dintre Valentin Lipatti și Ana Aslan, întrevederi care au avut loc în prima jumătate a anilor ’80 și s-au desfășurat la Institutul de Geriatrie și Gerontologie din București, precum și la locuința Anei Aslan, din Capitală. Deși prima parte este puțin mai tehnică, este o parte foarte importantă pentru a contura o perspectivă completă a Anei Aslan, savantul care a inventat unul dintre cele mai căutate tratamente din întreaga lume, medicul Ana Aslan fiind cunoscut pe plan mondial pentru descoperirea virtuților procainei în geriatrie și nu numai.


REPERE BIOGRAFICE

Ana Aslan s-a născut la Brăila, pe 1 ianuarie 1897, într-o familie de origine armeană. Și-a pierdut tatăl la vârsta de 13 ani, fiind crescută de mama sa. Familia se mută la București, unde, în 1915, Ana a absolvit Școala Centrală. 

Contrar dorinței mamei, pe care nu reușește să o convingă decât intrând în greva foamei, se înscrie la Facultatea de Medicină din Capitală.

Urmează o carieră strălucită, încununată de faimoasa descoperire care-i va schimba viața: o nouă întrebuințare a procainei, un anestezic local folosit inițial în stomatologie. A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. 

A inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.

Ana Aslan a înființat și a condus Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București. De asemenea, în 1974, a fost aleasă membră a Academiei Române.

A murit pe 20 mai 1988, la București.


Valentin Lipatti (1923–1999) a fost profesor, scriitor și diplomat. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, urmând o carieră universitară la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice din Capitală. A tradus din Molière, Beaumarchais, Victor Hugo și Balzac, scriind el însuși literatură, dar și istorii literare, monografii, manuale școlare, cursuri universitare și eseuri. Valentin Lipatti a fost fratele cunoscutului pianist Dinu Lipatti.


Fragmente din carte:

„Mă întâmpină zâmbind. Deși halatul alb impune o oarecare distanță, se simte că profesoara Aslan este o ființă delicată, extrem de fragilă. Pare că toată inteligența sa, voința de viață și puterea de a munci sunt concentrate în ochii ei mari și negri. La 88 de ani, Ana Aslan a atins culmea celebrității. Titluri, medalii, diplome, distincții și premii, toate i s-au adunat pe pereții biroului, pe măsură ce terapia sa împotriva îmbătrânirii a făcut înconjurul lumii.” (Valentin Lipatti)


Mulți medici, mai ales americani și englezi, au refuzat să recunoască validitatea Gerovitalului H3 și au tratat-o pe profesoara română ca pe un ”Faust cu fustă”. Prejudecățile erau enorme și exprimate cu voce tare. Era vorba de o femeie, o femeie care venea din Europa de Est și, pe deasupra, mai propunea și un medicament cvasi-miraculos care deranja interesele marilor trusturi farmaceutice. (Valentin Lipatti)


„Multe persoane care se bucură de longevitate au o viață activă, în special o viață spirituală activă. Alături de alimentația rațională și de exercițiile fizice, viața spirituală este un factor indispensabil longevității. Bătrânețea este neputința de a gândi și de a munci. Adevărata longevitate este întotdeauna activă – atât intelectual, cât și fizic.” (Ana Aslan)


Minciuna este infinit mai gravă decât eroarea, căci ea este o eroare premeditată și acceptată ca atare. Îmi place să cred că școala de gerontologie pe care am întemeiat-o și pe care o voi lăsa după mine va fi înțeles pe deplin că la temelia oricărei activități serioase stau cinstea și moralitatea. Știința fără morală nu valorează mare lucru.” (Ana Aslan)


„Îmi plac lucrurile frumoase, mobila frumoasă, rochiile frumoase. Urâțenia mă crispează, mă blochează și mă anihilează. Nu aș ști să trăiesc într-o ambianță respingătoare. Detest bătrânețea, urâțenia și minciuna. În plus, îmi place să fac bine în jurul meu, atât cât pot, cu toate forțele mele. Nu asta este legea de căpătâi a medicului?” (Ana Aslan)


„Și apoi, bătrânețea începe cu adevărat în momentul în care nu mai trăim în prezent, nu mai gândim la viitor și ne întoarcem către trecut.” (Ana Aslan)


În vechime se spunea că trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci. Cu siguranță, viața trebuie să aibă un sens, o finalitate pe care omul își propune să o atingă și pe care cel mai adesea reușește să o atingă. O face prin activitățile sale. A munci este propriu omului și, în același timp, cel mai bun mijloc de a păstra tinerețea spiritului și a corpului, mai ales dacă ne facem munca cu plăcere, chiar cu pasiune. Dimpotrivă, inactivitatea este dăunătoare din toate punctele de vedere. Goethe spunea că o viață inutilă nu este decât o moarte prematură, o moarte morală, bineînțeles.” (Ana Aslan)


Numele Anei Aslan este în toate enciclopediile, ea este membră a Academiei Române, este Doctor Honoris Causa al Universității „Bragança Paulista" din São Paulo, membru al societăților de gerontologie din Statele Unite, din Chile, din Peru, din Republica Democrată Germană şi al Academiei de ştiinţe din New York, al Academiei braziliene de ştiinţe umaniste, al Societății americane „Women, Food and Population", al Confederației societăților de gerontologie din țările latine, este decorată cu ordine românești și străine, a primit în Italia Premiul internațional „Dag Hamarskjoeld", Premiul şi Medalia „Léon Bernard" din partea Organizației Mondiale a Sănătăţii, este cetățean de onoare al Republicii Filipine - şi, totuşi, succesul este pentru ea ca o valiză pe care trebuie s-o târâie pretutindeni cu ea...” (Valentin Lipatti)


Cartea ”De vorbă cu Ana Aslan” poate fi cumpărată online de aici.


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Afirmații pozitive: Accept schimbarea

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Accept schimbarea în viața mea și mă adaptez cu mult curaj și ușurință. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Afirmații pozitive: Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit.

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Parabola "INELUL"

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...