Treceți la conținutul principal

Elena's Bookclub - ”De vorbă cu Ana Aslan”


Recomandarea de carte din această lună este ”De vorbă cu Ana Aslan” interviu consemnat de Valentin Lipatti. 

Această cărticică se găsește destul de greu în librării, dar atunci când o găsiți cu siguranță merită să o achiziționați, pentru că paginile ei ascund nu numai o româncă de talie mondială, o personalitate de top a lumii medicale internaționale, ci și multă înțelepciune, principii sănătoase de viață, precum credința, frumosul, integritatea, educația. Principii pe care le regăsim din ce în ce mai rar în ziua de azi, dar pe care dacă le-am alege în continuare să ne ghideze, ne-ar ajuta să ducem o viață plină de sens și de frumos.

Interviul din această carte este structurat în trei părți, acesta fiind numărul întrevederilor dintre Valentin Lipatti și Ana Aslan, întrevederi care au avut loc în prima jumătate a anilor ’80 și s-au desfășurat la Institutul de Geriatrie și Gerontologie din București, precum și la locuința Anei Aslan, din Capitală. Deși prima parte este puțin mai tehnică, este o parte foarte importantă pentru a contura o perspectivă completă a Anei Aslan, savantul care a inventat unul dintre cele mai căutate tratamente din întreaga lume, medicul Ana Aslan fiind cunoscut pe plan mondial pentru descoperirea virtuților procainei în geriatrie și nu numai.


REPERE BIOGRAFICE

Ana Aslan s-a născut la Brăila, pe 1 ianuarie 1897, într-o familie de origine armeană. Și-a pierdut tatăl la vârsta de 13 ani, fiind crescută de mama sa. Familia se mută la București, unde, în 1915, Ana a absolvit Școala Centrală. 

Contrar dorinței mamei, pe care nu reușește să o convingă decât intrând în greva foamei, se înscrie la Facultatea de Medicină din Capitală.

Urmează o carieră strălucită, încununată de faimoasa descoperire care-i va schimba viața: o nouă întrebuințare a procainei, un anestezic local folosit inițial în stomatologie. A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. 

A inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producția industrială în 1980.

Ana Aslan a înființat și a condus Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București. De asemenea, în 1974, a fost aleasă membră a Academiei Române.

A murit pe 20 mai 1988, la București.


Valentin Lipatti (1923–1999) a fost profesor, scriitor și diplomat. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, urmând o carieră universitară la Facultatea de Limbi Romanice și Clasice din Capitală. A tradus din Molière, Beaumarchais, Victor Hugo și Balzac, scriind el însuși literatură, dar și istorii literare, monografii, manuale școlare, cursuri universitare și eseuri. Valentin Lipatti a fost fratele cunoscutului pianist Dinu Lipatti.


Fragmente din carte:

„Mă întâmpină zâmbind. Deși halatul alb impune o oarecare distanță, se simte că profesoara Aslan este o ființă delicată, extrem de fragilă. Pare că toată inteligența sa, voința de viață și puterea de a munci sunt concentrate în ochii ei mari și negri. La 88 de ani, Ana Aslan a atins culmea celebrității. Titluri, medalii, diplome, distincții și premii, toate i s-au adunat pe pereții biroului, pe măsură ce terapia sa împotriva îmbătrânirii a făcut înconjurul lumii.” (Valentin Lipatti)


Mulți medici, mai ales americani și englezi, au refuzat să recunoască validitatea Gerovitalului H3 și au tratat-o pe profesoara română ca pe un ”Faust cu fustă”. Prejudecățile erau enorme și exprimate cu voce tare. Era vorba de o femeie, o femeie care venea din Europa de Est și, pe deasupra, mai propunea și un medicament cvasi-miraculos care deranja interesele marilor trusturi farmaceutice. (Valentin Lipatti)


„Multe persoane care se bucură de longevitate au o viață activă, în special o viață spirituală activă. Alături de alimentația rațională și de exercițiile fizice, viața spirituală este un factor indispensabil longevității. Bătrânețea este neputința de a gândi și de a munci. Adevărata longevitate este întotdeauna activă – atât intelectual, cât și fizic.” (Ana Aslan)


Minciuna este infinit mai gravă decât eroarea, căci ea este o eroare premeditată și acceptată ca atare. Îmi place să cred că școala de gerontologie pe care am întemeiat-o și pe care o voi lăsa după mine va fi înțeles pe deplin că la temelia oricărei activități serioase stau cinstea și moralitatea. Știința fără morală nu valorează mare lucru.” (Ana Aslan)


„Îmi plac lucrurile frumoase, mobila frumoasă, rochiile frumoase. Urâțenia mă crispează, mă blochează și mă anihilează. Nu aș ști să trăiesc într-o ambianță respingătoare. Detest bătrânețea, urâțenia și minciuna. În plus, îmi place să fac bine în jurul meu, atât cât pot, cu toate forțele mele. Nu asta este legea de căpătâi a medicului?” (Ana Aslan)


„Și apoi, bătrânețea începe cu adevărat în momentul în care nu mai trăim în prezent, nu mai gândim la viitor și ne întoarcem către trecut.” (Ana Aslan)


În vechime se spunea că trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci. Cu siguranță, viața trebuie să aibă un sens, o finalitate pe care omul își propune să o atingă și pe care cel mai adesea reușește să o atingă. O face prin activitățile sale. A munci este propriu omului și, în același timp, cel mai bun mijloc de a păstra tinerețea spiritului și a corpului, mai ales dacă ne facem munca cu plăcere, chiar cu pasiune. Dimpotrivă, inactivitatea este dăunătoare din toate punctele de vedere. Goethe spunea că o viață inutilă nu este decât o moarte prematură, o moarte morală, bineînțeles.” (Ana Aslan)


Numele Anei Aslan este în toate enciclopediile, ea este membră a Academiei Române, este Doctor Honoris Causa al Universității „Bragança Paulista" din São Paulo, membru al societăților de gerontologie din Statele Unite, din Chile, din Peru, din Republica Democrată Germană şi al Academiei de ştiinţe din New York, al Academiei braziliene de ştiinţe umaniste, al Societății americane „Women, Food and Population", al Confederației societăților de gerontologie din țările latine, este decorată cu ordine românești și străine, a primit în Italia Premiul internațional „Dag Hamarskjoeld", Premiul şi Medalia „Léon Bernard" din partea Organizației Mondiale a Sănătăţii, este cetățean de onoare al Republicii Filipine - şi, totuşi, succesul este pentru ea ca o valiză pe care trebuie s-o târâie pretutindeni cu ea...” (Valentin Lipatti)


Cartea ”De vorbă cu Ana Aslan” poate fi cumpărată online de aici.


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

O rețetă a fericirii

 Mama mea avea multe probleme. Nu dormea și se simțea epuizată. Era irascibilă, cicălitoare, morocănoasă. Mereu era bolnavă. Până într-o zi, când, așa, dintr-o dată, s-a schimbat. Situația era cea dintotdeauna, însă ea era diferită. Într-o zi, când tata îi zice: - Iubito, merg la o bere cu băieții. Am obosit. De trei luni caut de lucru și nu găsesc nimic. Mama îi răspunde: - Foarte bine!  Apoi, când fratele meu îi aduce la cunoștință: - Mama, la Universitate, merg prost la toate materiile. Mama îi zice: - Foarte bine! Recuperezi tu! Dacă nu, repeți semestrul, dar taxa ți-o plătești singur.  Sora mea, la rândul ei: - Mama, am lovit mașina.  Mama: - Foarte bine, fată mea! Du-o la service. Gândește-te cum plătești și, între timp, circulă cu autobuzul sau cu metroul.  Următoarea a fost nora: - Vin să stau la voi câteva luni.  Răspunsul mamei:  - Foarte bine! Fă-te comodă pe canapeaua din salon și caută-ți niște asternuturi în sifonier.  Văzând astfel ...

Success and failure don't happen overnight

Succesul și eșecul nu sunt lucruri care se întâmplă peste noapte, ci rezidă în toate micile decizii pe care le luăm și care ne determină să eșuăm sau să reușim. (Tony Robbins)

Ascultarea activă

Ascultarea activă îl ajută pe copil să se teamă mai puțin de sentimentele negative și facilitează rezolvarea problemelor de către copil, datorită faptului că se simte apreciat și respectat, ceea ce duce la un sentiment de afecțiune mai profund între părinte și copil. 1. Trebuie să vrei să auzi ce are de spus copilul. Asta înseamnă să-l asculți pe îndelete. Dacă nu ai timp, nu trebuie decât să spui adevărul. 2. Trebuie să vrei cu adevărat să-l ajuți la o anumită problemă , pe care o are în acel moment. Dacă nu vrei, așteaptă până vrei. 3. Trebuie să fii cu adevărat în stare să-i accepți sentimentele, oricare ar fi acestea și oricât de diferite de ale tale sau de sentimentele pe care crezi că ”ar trebui” să le aibă un copil. Această atitudine are nevoie de timp să se dezvolte. 4. Trebuie să ai deplină încredere în capacitatea copilului de a se descurca din punct de vedere afectiv, de a-și rezolva acest gen de dificultăți. Vei dobândi această încredere urmărindu-ți...