A fost odată, în nordul Indiei, un om foarte sărac pe nume Dashrath , care pentru a-și întreține familia lucra cu ziua pământul pentru moșierii din satele învecinate. Munca era istovitoare, soarele arzător, iar pentru a face față oboselii, Phaguni, soția lui, îi aducea la prânz apă și merinde. În fiecare zi ea traversa muntele abrupt și accidentat, căci nu exista nici un drum care să lege satul lor de localitățile învecinate. Într-una din zile însă, Phaguni se împiedică de o piatră, scăpă din mână ulciorul cu apă, care se sparse, și alunecă câțiva metri, rănindu-se la picior. Își continuă drumul șchiopătând. Trecuseră câteva ore de la prânz, când Dashrath își văzu soția sosind cu lacrimi în ochi. Îngrijorat din cauza soției sale, luă în acel moment o decizie: ”Acest munte a distrus atâtea vase, a rănit atâția oameni, unii și-au pierdut chiar viața încercând să-l traverseze. Iar acum însăși soția mea este rănită. Chiar de-ar fi să-mi ia o viață întreagă, tot voi ciopli un drum în m
Comentarii
Trimiteți un comentariu