Elena's Bookclub - ”Unica revoluție” de J. Krishnamurti

Recomandarea de carte din această lună este ”Unica revoluție” de Jiddu Krishnamurti.

Nu obișnuiesc să citesc o carte de două ori. Mereu am considerat că sunt prea multe cărți și prea puțin timp pentru a le putea citi pe toate (cele care mă interesează, cel puțin). Însă anul acesta, în ciuda lipsei de timp, am început să recitesc din cărțile pe care le-am citit cu ani în urmă. În parte pentru că am simțit nevoia să-mi reîmprospătez memoria cu înțelepciunea lor, în parte pentru că am vrut să văd dacă le-aș mai ”privi” cu aceiași ochi. Și deși este imposibil ”să vezi” lucrurile exact la fel în două momente diferite din viață, datorită experienței pe care ai acumulat-o sau a profunzimii pe care ai dobândit-o, am fost plăcut surprinsă să observ că am privit aceste cărți cu ”aceiași ochi”, marea diferență constând în faptul că le-am găsit și mai bogate în sens decât atunci când le-am citit pentru prima oară.

”Unica revoluție” de Jiddu Krishnamurti este una dintre aceste cărți. Am cumpărat-o în 2009, la un târg de carte din București și am citit-o cu mai bine de zece ani în urmă, iar ceea ce mi s-a părut atunci o lectură puțin greoaie, acum s-a dovedit a fi o adevărată încântare.

”Unica revoluție” este o carte meditativă, introspectivă, în care autorul ne îndeamnă să ”vedem” cu ochi noi lumea din jurul nostru, să fim prezenți în fiecare moment din viața noastră, să ne eliberăm de condiționările la care am fost supuși de mii de ani. 

Ne inspiră ”să fim”, de fapt, și atât!

Jiddu Krishnamurti (n. 11 mai 1895 - 17 februarie 1986) a fost un lider spiritual și filosof de origine indiană. Interesele lui au inclus revoluția psihologică, natura minții, meditația, investigația, relațiile umane și aducerea schimbărilor radicale în societate. 

Fragmente din carte:

*Frumusețea cerurilor și a pământului este statornică.

*Adevărul este ceva viu, adevărul nu aparține timpului.

*Când omul este liber – fără vreun motiv de invidie sau de suferință – atunci mintea lui este firesc liniștită.

*Mintea meditativă vede – observând, ascultând fără cuvânt, fără comentarii, fără păreri – atentă la mișcarea vieții în toate relațiile ei de-a lungul zilei.

*Orice lucru trebuie să ia sfârșit pentru ca noul să fie.

*Nu știm nimic în afară de ceea ce am fost învățați de ceea ce învățătorii din vechime au spus.

*Trebuie să mergeți dvs. înșivă, trebuie să faceți călătoria singur și în această călătorie trebuie să fiți propriul dvs. învățător și elev.

*Ființele omenești sunt condiționate de educație, de mediul în care au crescut – fiecare religie afirmând că propria ei cărare este cea mai bună.

*Frumusețea este, ca și iubirea, ceva aflat dincolo de atingere și de vedere.

*La urma urmei acest ”tu” este un mănunchi de amintiri, tradiții și cunoașteri strânse în miile de zile de ieri.

*Pretutindeni în lume există oameni care au cărți sfinte moderne sau vechi. Ei repetă din ele, le cântă și le citează la nesfârșit, însă în inimile lor sunt violenți, lacomi și dornici de putere. Și atunci întreb: au vreo importanță aceste cărți așa-zise sfinte?

*A aduce trecutul în prezent, a traduce mișcarea prezentului în termenii trecutului distruge frumusețea vie a prezentului. 

*Iubirea este întotdeauna întregul. 

*Gândirea trebuie să tacă pentru ca iubirea să fie.

*Este ciudat cât de puțin râdem. Inimile noastre sunt prea apăsate, prea tocite de obositoarele treburi ale vieții, de rutina și monotonia vieții zilnice.

*Noi nu auzim liniștea fiindcă urechile noastre sunt pline de flecăreala minții.

*În realitate nu există nici un mâine. Mâine este doar o născocire a gândirii.

*Întreaga viață se află în prezent, nu în umbra zilei de ieri sau în strălucirea zilei de mâine.

Mi-aș fi dorit să vă recomand și de unde puteți să achiziționați cartea, însă spre marea mea surprindere este foarte rară și din păcate nu am găsit-o în librăriile sau anticariatele online, fiind peste tot indisponibilă. Așa că sper să aveți noroc să o găsiți prin vreun anticariat local.