Treceți la conținutul principal

”Nu am timp pentru o criză națională”

Art illustration by Cristina Ion.
Săptămâna trecută am ascultat conferința lui Marianne Williamson (care este transmisă și online).
Nu mai făcusem asta de multă vreme, dar am simțit că mi-ar fi de folos și pot spune că a fost o alegere foarte inspirată! În afară de faptul că mă liniștește să o ascult (pentru mine este un fel de balsam pentru suflet, de cele mai multe ori), în plus, mi-am primit și răspunsuri la unele întrebări ce mă frământau în ultima vreme.

Iată ideea care mi-a plăcut cel mai mult din toată conferința:

(Probabil unii dintre voi știți că în America au și ei problemele lor.)
În decursul unui important eveniment, care a avut loc la New York acum două săptămâni, o participantă i-a spus:
- Dar eu nu am timp pentru o criză națională! Am visele mele! Am atât de multe lucruri de făcut în acest moment... etc.

Marianne i-a răspuns:
- Când privești viața din punct de vedere spiritual, în momentul în care ceva foarte important/ colosal se întâmplă în viața ta, sau în țara ta, sau pe planetă și tu nu iei atitudine și nu faci nimic în privința asta, atunci poți fi sigură că nici visele tale nu au cum să se împlinească.

Și are perfectă dreptate. Dacă totul se duce de râpă, ce vise poți să-ți împlinești?!...
Nu toate evenimentele se încadrează în agenda noastră zilnică, conform planului nostru (cincinal eventual), însă trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt (așa cum vin), să gândim în perspectivă și să luăm atitudine, să facem ceva (fiecare ce poate și cât poate) pentru că nu pică nimic din cer, iar apoi ne trezim cu niște rezultate din astea dezastruoase (gen alegerile din noiembrie, în cazul de față).

Dacă nu noi... atunci cine?! Dacă nu acum... atunci când?!

Noi am luat de-a gata democrația (așa cum era ea, mai șchiopătândă... mai șontâcă). Și de aceea se întâmplă acum ce se întâmplă. Cred totuși că, măcar în al 12-lea ceas, putem lua atitudine. Și, în același timp, am speranța că la următoarele alegeri, o să ne depășim starea de apatie (am auzit fel de fel de scuze cu privire la ”neparticipare”)... și vom ieși la vot! Toți!


P.S. - Cred că ar fi cazul să-ți faci timp pentru o criză națională, pentru că altfel s-ar putea să ai tot timpul să-ți trăiești viața dorind să o fi făcut!


Marianne Williamson este un conferențiar recunoscut internațional, activistă pentru pace și autoare de cărți bestseller, dintre care cele mai importante sunt: „A return to love”(Întoarcerea la iubire), „Everyday Grace”(Grația de fiecare zi), „The Gift of Change”(Darul schimbării). Printre alte lucrări, Williamson a organizat multe acte de caritate în America (unde trăiește), pentru oameni cu boli fatale (a fondat proiectul Angel Food, în Los Angeles). A pus totodată bazele campaniei în vederea formării unui Departament American pentru Pace.

Dacă doriți să vă înscrieți la conferințele ei săptămânale, o puteți face aici: http://marianne.com/livestream-tuesdays/


Comentarii

Dă share mai departe

Cititorii au apreciat...

Afirmații pozitive: Accept schimbarea

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Accept schimbarea în viața mea și mă adaptez cu mult curaj și ușurință. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Afirmații pozitive: Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit.

{Salvează ca fundal pentru calculator.}  Duc întotdeauna lucrurile la bun sfârșit. {Salvează ca fundal pentru telefon.} Sursă [ foto ]

Parabola "INELUL"

Un tânăr s-a dus la un bătrân înțelept pentru a-l ajuta cu un sfat. - Înțeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine și simt că nu mai am forță să fac ceva bun. Ajută-mă, învață-mă cum să fac să fiu mai bun! Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea. Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aș rezolva problema mea mai repede și aș putea să mă ocup și de tine. – Aaaa...   încântat să vă ajut – bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simțind că iarăși e neluat în seamă și amânat. Bătrânul își scoase din degetul mic un inel și îl întinse băiatului adăugând: - Ia calul pe care-l găsești afară și du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va put...