Ce
înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ceea ce se
întâmplă în viața noastră?
”Înseamnă
să accepți faptul că tu însuți (nimeni altcineva) ești creatorul a tot ceea ce
esperimentezi. Al tuturor evenimentelor pe care le trăiești”, după cum spunea Dr.
Hew Len (creatorul terapiei Ho oponopono).
El
era conștient că declarația sa poate fi șocantă sau chiar revoltătoare pentru
majoritatea oamenilor, fiind o idee greu de digerat într-o societate în care
ne-am obișnuit să ne găsim scuze la tot pasul, să dăm vina pe alții pentru
ceea ce nu merge în viața noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victimă.
Ho
oponopono - Terapia iertării
Accesul
la miracol și, implicit, la supraconștient, nu este posibil decât atunci când
reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. Este vorba despre
redescoperirea inocenței, nu despre cultivarea infantilității.
Problema
adulților este că și-au pierdut inocența și și-au accentuat infantilitatea prin
evitarea sistematică a asumării responsabilității. ”Kahuna” afirmă că
reinstaurând inocența – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem
obsedați de câștigul personal – viața noastră se poate schimba radical.
”Nu
vă faceți probleme!” ”Întreaga lume este creația ta și acest lucru trebuie luat
ad litteram!” afirmă Dr. Hew Len. Actele violente ale acelor bolnavi psihic din
Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui doar pentru simplul fapt
că aceștia apăruseră în viața sa.
Problemele
lor erau ”creația” sa și de aceea tot cea trebuit să facă pentru a-i vindeca a
fost să lucreze cu el însuși. Să șteargă el însuși gândurile care au generat
acele probleme. (Exagerare dusă la extrem ar putea spune unii, însă
descoperirile recente din fizica cuantică conduc spre aceleași concluzii.)
Totul
are o rezolvare!
Dacă
te confrunți cu problemă, o situație-limită, un necaz, o suferință, întrebarea
pe care trebuie să ți-o pui automat este: ce anume din ceea ce se întâmplă în
mine e generat sau a atras această problemă? Apoi trebuie să ștergi gândurile
care au condus la respectiva problemă. Dar cum putem ști care gânduri au creat
această problemă? ”Nu vă faceți probleme!”, spune Dr. Hew Len ”o parte din voi
știe. Trebuie doar să-i dați permisiunea.”
Când
judec o persoană acea persoană devin un ”ostatic al gândurilor mele”. Creăm
lumea prin gândurile noastre, iar pentru ”kahuna” aceasta nu este o metaforă.
Este o realitate. În viziunea lor, care este comună cu cea a tuturor religiilor,
Dumnezeu a creat ființe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest lucru,
fiindcă între ceea ce există în realitate și ceea ce vedem se interpune gândul.
Atragem
ceea ce gândim
Noi
nu mai vedem ceea ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile
gânduri. ”Lumea este ceea ce credem că este!”, afirmă Serge Kahili King doctor în
psihologie și autoritate internațională în materie de ”huna”.
Altfel
spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că este rău, el va ajunge să se
comporte ca atare. Dacă unui angajat i se laudă în mod repetat performanțele,
chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să lucreze din ce în ce
mai bine.
În
limbajul unui ”kahuna”, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu
gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un ”ostatic
al gândurilor mele”. Asta înseamnă că el tinde să se conformeze percepției mele
și, mai devreme sau mai târziu, se va comporta în așa fel încât să-mi confirme
percepția mea despre el.
Prin
urmare, actele unei persoane sunt o consecință a ceea ce gândesc despre acea
persoană și trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea,
a nu judeca este singura atitudine corectă vis-a-vis de o altă persoană.
Dacă
este ceva de corectat, spune ”kahuna”, atunci acest ceva reprezintă erorile
noastre de gândire.
Dr.
Hew Len spune că oamenii, în special
vesticii, gândesc prea mult, mai precis, sunt prinși în rutina unor programe
care rulează inconștient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susține cu tărie că
intelectul nu poate rezolva problemele. După cum spunea Einstein ”o problemă nu
poate fi rezolvată la același nivel de gândire care a generat-o.”
Cere-ți
iertare!
De
aceea, tot ce trebuie să faci este să conștientizezi problema pe care o resimți
la nivel fizic, emoțional, mental și apoi să începi să-ți purifici gândirea,
care a atras problema, printr-un proces de căință și iertare.
”Îmi
pare rău! Te rog, iartă-mă! Îmi pare rău pentru că te-am făcut ostatic al
gândurilor mele și fiindcă, prin negativismul gândurilor mele, ți-am influențat
în mod distructiv comportamentul.”
Așa
este și în creștinism: ruga trebuie precedată de căință și de cererea iertării.
Asta e tot ceea ce poate face conștientul: să se căiască și să ceară iertare. De
restul se ocupă supraconștientul, el este cel care armonizează, cel care
vindecă. Suntem prizonierii propriei minți și nu putem evada folosindu-ne tocmai
de mine, temnicerul însuși.
Ce
poți face în viața de zi cu zi
Acest
proces – Ho oponopono – poate folosit în cele mai diverse situații: când suntem
bolnavi, când cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme
profesionale, financiare sentimentale.
Dacă
problema ține de sănătate, atunci putem spune corpului:
”Îmi
pare rău că ți-am făcut rău prin gândurile mele negative! Te rog, iartă-mă!”
Repetăm
acest lucru cu sinceritate până când problema dispare.
Dacă
copilul are probleme la școală, putem repeta mental:
”Îmi
pare rău că ți-am creat aceste probleme prin gândurile mele! Te rog, iartă-mă!”
Este
esențial ca trăirea să fie autentică, iar când ne cerem iertare, trebuie să fim
pe deplin sinceri. Consecința imediată este un sentiment de iubire, iar Dr. Hew
Len și Morrnah Simeona declară că acesta este un semn că vindecarea a început.
Psihanaliza
a ajuns cam la aceeași concluzie și anume că: interpretările pretențioase,
”deștepte”, ”intelectualizate” nu ajung la pacienți. Accesul la miracol, și
implicit, la supraconștient nu este posibil decât când reîncepem să privim
lumea prin ochii unui copil.
Restaurând
inocența – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedați de
câștigul personal – viața noastră se poate schimba radical: renunțăm la a ne
mai complica viața inutil și ne redobândim bucuria de a trăi, devenim mai
creativi, ne adaptăm mai ușor și mai eficient la schimbări, iar calitatea
relațiilor noastre se îmbunătățește semnificativ.
Ho’oponopono
este pacea dincolo de orice înțelegere, este calea spre iubire
”Pe
măsură ce greșelile sunt transformate în iubire prin curățare, situației i se
permite să se desfășoare în mod divin, perfect. Și tot așa se întâmplă cu orice
relație sau situație din viețile noastre, indiferent care ar fi aceasta.
Gestionarea
situației prin gândire cauzează haos şi confuzie. Mai întâi de toate, gândirea
se ocupă doar de efectele percepute, nu de cauze, așa cum face curățarea.
Gândirea
vine de la “Eu știu!”, deși doar Iubirea știe cu adevărat. Gândirea privește în
afara sinelui. Curățarea (Ho’oponopono) funcționează în interiorul sinelui unde
amintirile sunt cauza problemelor noastre, bolii și morții.
Gândirea
este despre a avea dreptate, despre a fi pe poziție și impunerea punctului de
vedere.
Curățarea
(Ho’oponopono) este despre aducerea păcii într-o situație, pace dincolo de
orice înțelegere și este urmată de soluțiile perfecte și corecte.
Gândirea
este agresivă, spune celeilalte persoane despre ce este vorba. Gândirea îndepărtează
indivizii unul de celalalt.
Curățarea
(Ho’oponopono) este pacea dincolo de orice înțelegere. Este calea spre iubire,
mântuire și înțelepciune.
Gândirea
înseamnă încercarea de a înțelege natura lucrurilor, ceea ce este dincolo de
capacitatea intelectului. Ea duce la dobândirea unei cunoașteri care se schimbă
continuu.
Curățarea
este despre iubire, a-i da voie iubirii să transforme amintirile în iubire. Și
se face cu iubire. Curățarea este despre crearea unei relații pașnice, cu iubire
pentru tot și toți.”
Dr.
Ihaleakala Hew Len
Comentarii
Trimiteți un comentariu