Skip to main content

Povestea broscuței curajoase


Un grup de broaște călătoreau printr-o pădure. La un moment dat două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă. Când celelalte broaște au realizat cât de adânca este groapa în care au căzut cele două broaște, au început să se agite pe margine, să facă multa gălăgie, să le spună celor din groapă că situația lor este fără scăpare… și că nu vor putea ieși de acolo niciodată.

Cele două broaște însă săreau cât puteau de sus, sperând că au să reușească să sară pe marginea gropii și să se salveze. 

Broaștele de pe margine continuau să se vaiete și să le spună că nu-i nici o speranță…distanța e mult prea mare și asta le este soarta…vor muri în groapă precis.

În cele din urmă, una dintre broaște, obosită, s-a oprit să se odihnească și auzind ce spun broaștele de pe margini, s-a apucat de plâns și…n-a mai sărit. Și... curând a murit de inimă rea.

Cealaltă broască însă a continuat să sară tot mai sus… cât putea de sus. Pline de bunăvoință, broaștele de pe margine s-au unit într-un cor și-i spuneau să accepte că ăsta îi este destinul și să nu se mai agite atâta. 

Dar broscuța noastră, s-a încăpățânat și mai tare și a sărit din ce în ce mai sus, până când, în cele din urmă, reuși să sară pe marginea gropii… A reușit să sară afară și să se salveze. 

Când au vazut-o afară, celelalte broaște, uimite au întrebat-o:

- Cum de-ai reușit să sari atât de sus?

- Cum de-ai reușit să te salvezi?

Însă broscuța nu le răspunse. Și văzând că în ciuda insistențelor lor, broscuța nu le răspunde la nici o întrebare și-au dat seama că este surdă.

- Mulțumesc pentru încurajări, spuse ea într-un final, gâfâind de oboseală, căci altfel nu aș fi reușit să sar atât de sus... 


Morala: 
Nu lăsa opiniile celor din jur să te împiedice să ajungi acolo unde îți dorești sau să faci ceea ce îți dorești. Pentru că NUMAI TU știi CE POȚI și ce nu poți!


Sursă: [photo]
           www.prafdestele.net
           

Comments

V-a plăcut și...

Ai încredere! Cineva, acolo sus, te iubește

Ce-ai face dacă ai avea mai multă încredere? (Careeste acel lucru pe care îți dorești să îl faci, dar din cauza lipsei de încredere nu ai îndrăznit?)
Cred că nimic nu contează mai mult decât abilitatea de a vedea lumea prin proprii tăi ochi. Stabilitatea pe care nu o putem găsi în lumea exterioară (din cauza agitației, multitudinii de informații cu care suntem bombardați neîncetat și a vitezei amețitoare cu care se petrec lucrurile) trebuie să ne-o creăm noi înșine, în interior, prin iubire de sine și prin încredere (în sine și în Dumnezeu).
Deși nu prea ne punem problema, încrederea în sine are un mare impact asupra vieții noastre (personale, profesionale), asupra relațiilor cu cei din jur, precum și a fericirii personale.
Puterea încrederii în propria persoană este mai mult decât un sentiment, este un element de motivare și inspiră modul în care te comporți. Pentru că dacă ai încredere în modul tău de a gândi și în raționamentele tale, există șanse mai mari să acționezi și să faci …

Alege să fii fericit/ă!

- Tu nu te-ai săturat să-ți dicteze alții valorile?!... Cum să fii... Ce să crezi... Cum să faci?!...
- Tu nu crezi că e timpul să faci o schimbare?!... Tu nu crezi că cel mai important lucru, de fapt, este ceea ce crezi tu?!... Ceea ce îți dorești tu de la viață?!...
Eu cred că noi nu ”am venit” aici ca să fim trași la xerox, o multitudine de copii ale unui singur exemplar. Eu cred că ”am venit” aici să fim frumoși. Fiecare în felul său. 

S-au creat niște șabloane și ne ”măsurăm” toți (sau marea majoritate) prin prisma lor, de parcă o culoare ar fi mai frumoasă decât alta... Iar dacă se întâmplă ca să credem aceasta, este, de fapt, doar o chestiune de percepție și de preferințe. Mie poate să-mi placă albastrul, iar ție poate să-ți placă roșul, ceea ce, implicit, face ca cea mai frumoasă culoare să fie ori roșul pentru tine, ori albastrul pentru mine. Dar este vorba doar de subiectivitate, de preferința fiecăruia. Asta nu înseamnă că cineva are dreptate, iar altcineva nu... Este, pur…

Fă un efort

Nimeni nu-și va atinge scopul dintr-o singură încercare, nici nu-și va perfecționa viața cu o singură schimbare, nici nu va ajunge la înălțime după un ce a zburat o singură dată. Nimeni nu a trecut prin viață fără să fi călcat de multe ori greșit... Nimeni nu-și strânge recolta fără să fi îngropat multe semințe și să fi îngrășat multe pogoane de pământ. Nimeni nu se urcă în barcă fără să-i fie frică de furtună, nici nu ajunge la mal fără să vâslească mult.
Nimeni nu simte iubirea fără să guste și lacrimile ei, nici nu strânge trandafiri fără să simtă țepii. Nimeni nu se face om fără să-l simtă pe Dumnezeu! Nimeni nu ajunge pe celălalt mal fără să fi făcut poduri pentru a trece. Nimeni nu poate judeca fără a-și cunoaște mai întâi propriile slăbiciuni. Nimeni nu atinge un ideal fără să se fi gândit de multe ori că își dorea un lucru imposibil. Nimeni nu cunoaște șansa până nu o întâlnește și o lasă să treacă. Dar reușește să ajungă când are lumina unui talent, când are multă voință, când …